Arta romaneasca s-a nascut la sat

Sfirsitul verii, plin de aroma bogata a cimpului copt, se insinueaza olfactiv din toate colturile atelierului Marianei Gheorghiu. Mutat temporar in salile Muzeului de Arta Cluj (pina in 8 octombrie), atelierul te intimpina la intrarea in expozitie. Un colt reconstruit: perete cu poze de familie si fragmente de viitoare lucrari, coltarul si lada de zestre te invita ospitalier in spatiul public al operei. Camasi de in, tocmite cu grija, oglinda veche de cristal slefuit, ustensilele de lucru vorbesc despre o prezenta. Din fotografie, mustata lui Dali intepata cu-n spic de griu copt ne avertizeaza ca in atelierul Marianei Gheorghiu ne aflam in descendenta marilor creatori. Gest de maxima ospitalitate, atelierul deschis accepta publicul in intimitatea genezei lucrarilor, neincadrabile intr-un gen. Nu e tapiserie desi foloseste fire naturale. Nu e nici sculptura, desi vorbim despre obiectele tridimensionale. Clasificarile se opresc la granita artei decorative, pe care o depasesc insa. Indiferent de specie, pentru oricine a calcat pragul operei Marianei Gheorghiu e clar ca se afla in prezenta Artei. Parcurgem un traseu initiatic. Poarta transparenta, din frunze si iarba uscata, separa spatiul vietii de cel al artei. Dincolo de poarta domneste metafora, chiar si atunci cind titlul explicit al lucrarilor legitimeaza identitatea […]