Strange Days… sau candidatul roman la Oscaruri

Traim zile ciudate… Trec cu eleganta peste decizia unor critici de a lauda, cu mai multa sau mai putina convingere, o premiera romaneasca (prima din cele trei ultra-comentate&asteptate ale toamnei) doar pentru faptul ca avem prea putine filme bune si e pacat sa reprosam greseli si inconsecvente evidente (de cind e pacat sa spui lucrurilor pe nume?), cind am putea sa le trecem cu vederea, alegind doar jumatatea plina a paharului, chit ca tulbure. Trec cu eleganta peste decizia unor critici de a comenta totusi un film, chiar si atunci cind regizorul isi permite sa-i trateze drept o „intimplare“ sau sa le conteste statutul cu totul, cind in orice tara civilizata un astfel de comportament ar duce la o ignorare (absolut justificata) a omului in cauza si implicit a filmului sau, in ciuda marketing-ului (cum altfel?) agresiv. Trec cu eleganta peste decizia unor critici intimidant de respectabili de a lua apararea unui film facut cu intentii, poate, laudabile, dar extrem de departe de statutul de capodopera pe care unii i-l aplica pur si simplu, atunci cind cineva, cel putin la fel de respectabil, indrazneste, in fine, sa rupa pisica si sa spuna, nu adevarul (nu exista adevar suprem atunci cind […]