Olimpul lui Alexandru Chira

De citiva ani buni de zile, la Tauseni, linga Cluj, cu o tenacitate si cu un devotament exemplare, Al. Chira isi construieste, pe un deal aflat deasupra satului, o lume de semne si intelesuri prin care incearca sa intre in dialog cu lumea, sa o inteleaga. Sa o inteleaga si sa se inteleaga, sa comunice cu semenii. Dar si cu stihiile cosmice. incercare grea, plina de meandre, de capcane, in care Chira isi convoaca memoria copilariei ca tarim al adevarurilor genuine, al elanurilor necenzurate, cind copilul animat de utopice porniri a incercat sa zboare precum altadata miticul Icar… Artistul de astazi, in care pornirile spre realizarea imposibilului s-au conservat intacte – dar care este granita dintre posibil si imposibil, dintre proiectia interioara si lumea reala, dintre proiecte si utopia intruparii lor? – imagineaza o gigantica „opera fara sfirsit“, o gigantica opera himerica, metafora a destinului, a locului si a dezmarginirii acestora. Despre lucrarea, actiunea lui de artist, pictorul spune ca aceasta se afla in zona de tensiune dintre proiect si utopie, dintre proiectul care se intrupeaza in finit si corporal si utopia proiectului infinit spatial, temporal, conceptual: opera dezmarginita, deschisa, aflata sub semnul, in starea de proiect continuu, de proiect […]