„Sfintul“ Mihail si demonii

Mihail Bulgakov Corespondenta. Jurnale Traducere, note si indice de Ana-Maria Brezuleanu Prefata de Ion Vartic Editura Polirom, Iasi, 2006, 476 p. „Lumea inconjuratoare imi repugna intr-atit, incit traiesc intr-o izolare deplina. in schimb, am in fata un vast cimp de meditatie. Si meditez.“ Aceasta este una dintre primele fraze din corespondenta lui Mihail Bulgakov, care mi-a atras atentia. Sintem in 1917, revolutia bolsevica a fost declansata, lumea este intoarsa cu susul in jos. Iar Bulgakov mediteaza. Boli, necazuri, intimplari de tot soiul se vor napusti asupra lui, insemnindu-l: simte ca nu mai traieste, ci doar o „duce“, o tiraste… „Suferinta este viata mea“, aceasta sentinta apare scurt inca din 1921, alaturi de termeni precum amaraciune, tristete. – Scene din „cloaca fermecata“ Mihail Afanasievici stie sa stringa din dinti si sa mearga mai departe. Este obsedat de manuscrise, bruioane, de nepublicare, de scoaterea pieselor sale din repertoriu, de minimalizarea lui ca autor, intr-un cuvint, se simte chinuit si persecutat. Pe de alta parte, nu ii lipseste histrionismul, spiritul hitru si chiar malitia, fiindca Mihail Afanasievici este, din cind in cind, si un bufon sau mai exact un auto-bufon, un bufon de sine. O marturie esentiala, la nivelul creatiei, face intr-o scrisoare […]