„Hermeneuticile“ doamnei Lia Olguta Vasilescu

Exista o secventa celebra in volumul al doilea al Morometilor, in care Ilie Moromete, biciuit de o ploaie torentiala, dialogheaza cu un interlocutor imaginar. „Eu nu spun asta – zice el la un moment dat – fiindca prostul e dat si el de Dumnezeu si trebuie sa traiasca si el, dar nu sub denumirea de destept, sa nu se mai inteleaga cine e, ci sub denumirea lui de prost, asa cum l-a stiut dintotdeauna lumea si nu l-a pus niciodata in virf… A, ca totdeauna, el a incercat sa arate ca nu e asa cum e si a ajuns nu o data sa-i dea jos pe ai cu minte, nimic de zis, daca a ajuns singur prin puterile lui, a dat din coate si a asudat, ce sa-i faci, pe lume mai sint si puturosi si pe spinarea lor se urca prostii destepti… Dar n-a venit nimeni sa-l caute la el acasa si in vazul lumii sa-i spuna: vino, ba, incoace, tu al prost, ca tu esti bun, treci aici sa fii mare si tare, le muma in… la astialalti, lasa ca le aratam noi lor!“ – Despre destinul prostiei in totalitarism si in democratie Este o replica teribila care […]