O istorie urita sau despre „o tara de slugi nenorocite“

Radu ALDULESCU Amantul Colivaresei Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Proza“, Bucuresti, 2006, 424 p. Privind retrospectiv proza româneasca de dupa 1989, se poate cu usurinta constata ca tendinta dominanta (din punct de vedere cantitativ, dar si al impactului la receptare) este aceea a asa-zisului realism mizerabilist. Dincolo de exhibarea scripturala, in limbajul cel mai crud, a tuturor fantasmelor sau experientelor sexuale posibile, insotita de ample dezbateri critice in presa culturala a momentului, realizarile literare ale tinerilor douamiisti ramin efectiv putine, si nu din cauza tematicii in sine (rezumabila in trei cuvinte – sex, alcool, droguri – si redevabila vechilor „tineri furiosi“ ai prozei americane), ci a lipsei de talent narativ sau de stil. – Avatarurile realismului mizerabilist Cu totul altfel se prezinta insa situatia in cazul „prozei de urit si de mizerie“ (sintagma ii apartine criticului Dan C. Mihailescu) a unor autori afirmati in anii ’90 (ca Daniel Banulescu, Radu Aldulescu, Petre Barbu sau Dan Lungu), proza in care precumpaneste „alonja“ sociala si nu egofilia, iar viziunea acut naturalista (uneori cu derive fantastic-absurde) nu eludeaza virtutile constructiei epice si ale scriiturii. Formula aceasta (nelipsita de contestatii, la vremea impunerii ei, din cauza excesului de imund) revine in atentia publicului cititor printr-o […]