BIFURCATII. Soarele si tenisul

Imi place tenisul. Mult. Si sa-l joc (prost, cum ma pricep si eu) si, mai ales, sa ma uit cum joaca altii. in multe meciuri de simplu, exista un moment in care unul dintre jucatori se prabuseste psihic, si de atunci incolo tot ce mai poate face este sa-si indure stoic supliciul pina la sfirsit. Chiar daca mai incearca vreo lovitura maiastra, chiar daca mai reuseste sa cistige vreun ghem, stie si el ceea ce, de la distanta, e evident pentru oricine: va pierde, nu mai are ce face, e victima sigura. Fiecare reactioneaza in felul lui: unii injura, arunca racheta, se cearta cu arbitrii; altii sint abatuti, au fete de ciine batut, iti vine sa sari in televizor si sa-i iei de mina sa-i scoti de pe teren, sa le curmi chinul. Starea unui asemenea jucator e asemenea celei in care intra un boxeur naucit de lovituri. Dar, daca boxeurii isi revin uneori, dupa pauza, parca absorbind forta cu care au fost loviti si intorcind-o, la tenis asa ceva se intimpla foarte rar. Cam asta e senzatia pe care mi-o da tot ce se intimpla acum in jurul nostru. Un popor intreg, mai putin citiva hiperactivi grotesti, parca e […]