TINAR, CAUT POLITICA. Cind orbii arata drumul si surzii se cearta

Emil Constantinescu imi confirma o impresie pe care o aveam mai de demult despre domnia sa. Si anume ca e orb din punct de vedere politic. Ochelarii domniei sale au fost buni in 1996, cind i-au dat acea aura de severitate intelectuala egalata cu usurinta, in 2004, de privirea cis si golaneasca a mai populistului Basescu. insa nu mai sint de nici un folos acum. Emil Constantinescu mai crede, inca, in faptul ca domnia sa inseamna ceva, din punct de vedere politic, in Romania lui 2007. Ca si Ion Iliescu, domnia sa nu isi gaseste linistea la anii batrinetii si considera ca daca ai fost sef de stat e musai sa fii mai cu cap decit altii. Pentru ca asa e credinta politica romaneasca: functia il face pe om. Asa a crezut si Iliescu, asa cred si Constantinescu si Basescu. Primii doi si-au luat cuvenita palma dupa ceafa de la popor, nu ca poporului i-ar displacea functiile, ci pentru ca asa sintem noi, romanii, imprevizibili: nu se stie niciodata ce ni se nazare. Cum, de exemplu, i s-a nazarit domnului Emil Constantinescu, cel invins in ’96, de anumite „structuri“ (ce termen abstract!), sa se alieze cu alte „structuri“ la a […]