IMAGINI VIRTUALE. Vecinatatea perpetua (II)
- 19-07-2007
- Nr. 381
-
Lucia Simona DINESCU
- Rubrici
- 0 Comentarii
In drum spre expozitia VECINATATEA – exercitiu cotidian al valorilor sociale, am simtit „vecinatatea“ pe propria piele. Gindul cu care am plecat spre expozitia de la Galeria3/4 a fost sa privesc in singuratate si in liniste lucrarile, intrucit nu-mi place sa merg la vernisaje cind sint prea multe „vecinatati“ in jur. Asadar, plecasem chitita sa ajung la galerie intr-o tacere si intr-un anonimat depline. Un „accident“ s-a produs totusi pe drum, ca dovada cvasididacticista ca, oricit am vrut sa evit proximitatea, nu am reusit. Un adevarat „vecin“ mi s-a dovedit a fi portarul de la parterul Teatrului National, care, dupa ce m-a intrebat precaut unde merg (omul nu-si facea decit datoria), a insistat sa „urc cu liftul“, „nu sa urc pe jos“, pina la galerie. Dupa ce i-am motivat ca vreau sa folosesc scarile intrucit intentionez sa fac miscare (eram deja cu piciorul oprit in aer pe prima treapta), s-a induplecat, mai ales ca nu paream genul de „terorista“ care ar fi putut, eventual, sa „minjeasca“ cu niste grafitti, mai mult sau mai putin legali, peretii, ce-i drept, impecabil de albi. Portarul avea, evident, chef de vorba, iar eu nu i-am fost o buna „vecina“, neimpartasindu-i colocvialitatea. „Morala“ e insa […]