Dati-ma in judecata!

S-ar putea sa gresesc insa am senzatia ca in multe universitati din tara senatele nu sint altceva decit o telecomanda in miinile rectorilor. Cu senatul se voteaza cutare licitatie, cu senatul se aproba derogarea de vechime la avansarea unora, sau – de ce nu? – la blocarea altora, si tot cu senatul se voteaza prelungirea functiei de rector peste virsta de pensionare. Legea spune clar: virsta standard de pensionare este de 65 de ani la barbati si de 60 de ani la femei, dupa care, la propunerea consiliilor profesorale, senatul poate prelungi anual functiile didactice de conferentiar si profesor pentru cei merituosi. Cine sta sa faca insa atitea nuantari?! O simpla ridicare de mina si domnul sau doamna rector isi vede mai departe nestingherit de treaba. Din nou licitatii, din nou investitii, din nou aprobari, derogari, infiintari, desfiintari si multe altele pentru ca multe poate face si desface un rector. Sigur ca, intr-un final, vine si intrebarea: cum de s-a ajuns in aceasta situatie? De ce nimeni nu face nimic? Raspunsul este simplu – autonomia universitara. intr-o universitate cu o istorie de peste sapte sute de ani, autonomia universitara este ceva de la sine inteles, insa la noi ea nu […]