Sergiu Celibidache si Dinu Lipatti

lui Stefan Stoenescu Ingrata este istoria. Nerecunoscator, indiferent, cinic, pragmatic timpul. Eternitatea. Care eternitate, cind mai totul se consuma, alearga, arde, repede, totul acum, nu va mai urma nimic? Nici rai, nici iad, nici gauri negre, nici Big Bang, nici nici, Stunde Nul. Ex Nihilo Nihil. Un film documentar sau cum sa-i zicem daca era mai mult decit un film documentar? Dedicat lui Sergiu Celibidache. Marele muzician. Ieri era, astazi nu mai este. Un serial transmis pe Mezzo, in indiferenta caniculara a bastinasilor romani care stau cu ochii pe Basescu, devine ridicol, in timp ce prietenii de la Tanglewood se duc sa vada Don Carlos cu Levin si-l asteapta pe Kurt Mazur cu ultimele simfonii de Mozart – vi-l mai aduceti aminte pe Mazur la Bucuresti, a doua zi dupa 11 septembrie, cum a dirijat impresionant si ne dovedea ca muzica se poate opune barbariei, precum barajul de la Assuan apelor Nilului? – ne-a emotionat si pus pe ginduri. Rascolind, chiar si in zile de vacanta, mai usurele, zice-se, in activitati si preocupari, cele frou-frou fiind mai adecvate tinutei lejere estivale, rascolind un intreg trecut. Pitit in propria noastra memorie. Culturala, afectiva, sentimentala. Memorie pur si simplu. Un Celibidache olimpian, […]