Enescu la Bucuresti, Beethoven la Mezzo

Doar citeva zile, un, doi, trei si, si va debuta Festivalul Enescu. O noua si simandicoasa editie. Nu s-ar zice ca romanii nu mai au somn din cauza celor trei saptamini programate cu multa muzica. Vine toamna, se redeschid scolile si mustariile, care au cam disparut din peisaj, traim intr-o lume de Fast-Food-uri care fac sali pline, dupa concediu lumea se relaxeaza cu nenorocirile de prin lume adunate, gospodinele isi inmultesc grijile – castraveciori, gogosari, varza, „Vezi sa nu fie prea mari…“, inevitabila zacusca si binecuvintatele tomate, faimosul „bulion“ care ne incinta privirile cind eram copii pina sa apara Bernard Pivot si sa dispara o intreaga generatie de bunice si bunici, asa ca sa nu ne facem prea mari iluzii ca Festivalul Enescu o sa cutremure Romania, asa cum s-ar intimpla daca vreo echipa de fotbal ar cistiga Liga Campionilor. Muzica ramine muzica, la fel ca marea arta. Oricit am vrea sa transformam in marfa si sa judecam operele prin numarul de spectatori sau exemplare vindute pe luna. Pur si simplu sint doua lucruri diferite: valoarea si popularitatea. Uneori se intersecteaza fericit, dar sint cazuri rare. La Bucuresti, Sala Mare a Palatului – de ce nu i-am da numele lui […]