Genocidul armean si restul lumii

Am evitat in ultimii zece ani sa mai abordez acest extrem de dramatic si sensibil subiect pentru armeni. Am evitat sa ma mai pronunt asupra acestui subiect si dintr-o anume inadecvare a temei la lumea in care traiesc. Am renuntat sa-l mai promovez, dupa ce trei ani din viata m-am ocupat exclusiv de ceea ce s-a intimplat in 1915 cu omenirea in general si cu armenii in mod special. Nu vreau sa revin asupra acestui capitol de istorie universala si episod din viata familiei mele si a mea personal. Nu am reactionat nici cind Franta a recunoscut oficial, printr-un articol unic semnat de Presedintele Republicii, genocidul armean. Nu am comentat nici cind, pentru prima data, oficialii germani au trecut prin Bundestag o rezolutie de recunoastere a crimelor impotriva umanitatii consumate la inceputul secolului trecut. Nu am luat atitudine nici cind un fost ministru de externe roman a suierat la urechile unui lider al comunitatii armene din Romania sa nu care cumva sa pomeneasca ceva de genocid de 24 aprilie. Cind armenii din toate colturile lumii comemoreaza cea mai neagra zi din istoria lor. Asa cum grecii, dupa 500 de ani, pe 30 mai inca pun steagurile in berna pentru a […]