Despre starea natiunii
- 22-11-2007
- Nr. 399
-
Ioana PAVERMAN
- Politic
- 0 Comentarii
Printre subiectele preferate de elitele politice din Romania, aluziile la bunastarea natiunii se afla la loc de cinste. Cu siguranta, „binele comun“ este o chestiune cit se poate de nobila, scopul ultim al artelor guvernarii din antichitate si pina in prezent. insa, in secolul al XXI-lea, abordarea binelui general doar prin simpla mentionare a cuvintelor „natiune“ si „popor“ poate sa denote fie anacronism, fie, din contra, exces de populism. Nu ma voi opri de aceasta data la analiza primordiala a platformelor politice, a programelor de guvernare sau a discursurilor televizate. Ceea ce ma intereseaza aici nu este simpla analiza discursiva, ci o abordare mai putin frecventa a mijloacelor de garantare a binelui general. Asadar, o analiza a starii natiunii in limbajul unei „natiuni istete“ sau, din contra, mai putin istete. Care este, in prima instanta, legatura directa dintre o natiune, domeniul intelligence-ului, cetateni si reprezentantii lor? Pentru a evita o intelegere eronata, adica facila si superficiala, a termenilor utilizati, este util sa incepem cu un mic detour asupra termenilor de „natiune“ si „natiune isteata“, ca parte fundamentala a redefinirii domeniului intelligence-ului. Doua sensuri ale natiunii incepind cu textele revolutionarilor francezi, ale poetilor romantici germani si ajungind la o serie de […]