1001 DE SEMNE. Despre mine si demoni ai prezentului meu social

Voiam sa amin marturisirile pe care intentionam sa le fac cititorilor rubricutei „1001 de semne“ – intimplatori, norocosi sau ghinionisti, depinde – pina la ultimul numar din acest an. Voiam ca atunci, odata cu urarile de Sarbatori, sa le multumesc pentru ca mi-au citit rindurile si sa le transmit ca ma bucur ca acestea au stirnit reactii de un fel sau altul. De asemenea, sa dau in vileag si conventia, de fapt iesirea din ea, pentru cei mai putin obisnuiti cu poezia sau cu incalcarea obisnuintelor. Textele mele sint versatile, niciodata la fel, ele sint uneori mici evocari, mici pastilute pe o tema anume, uneori comentez cite o carte plecind de la ceva ce mie mi-a atras atentia sau mi-a displacut, alteori imi spun cu curaj parerile asa cum sint ele, ale mele, pur si simplu, pe care mi le-am format dupa lungi ani de experienta si munca, nu doar la biblioteca, nu prin indoctrinari de vreun fel sau altul. De aceea nu neg ca ele pot sa nu coincida cu visele sau cu idealurile cuiva, ca pot sa iasa din norma public acceptata sau corect politic acceptata. Am avut, am sansa ca superiorii mei sa fi inteles ce am […]