1001 De Semne. Doua evenimente si doua lumi

Am o relatie destul de ciudata cu timpul. In ultima vreme, a devenit dusmanul meu cel mai de temut. De dimineata pina seara incerc tot felul de scheme sa-l pacalesc, sa-l fentez, sa trec pe linga el si sa nu-l las sa manince din mine. In adolescenta traiam cu impresia ca te poti hrani din el, ca iti poate fi daca nu prieten, macar aliat. Acum fur timp. Ma trezesc de multe ori in alt loc decit cel unde ar trebui sa fiu de fapt. Imi da un sentiment bizar chestia asta sa fiu hoata de timp, e un fel de a fi duplicitar si dual cu tine insuti. Pentru mine e un fel de complicitate cu cea altfel din mine, care reuseste sa ma scoata din rutina zilnica. Si imi place mult sentimentul de vinovatie copilareasca, la fel ca atunci cind ascundeam de ai mei vreo trasnaie. Asa am ajuns miercurea trecuta la un brunch. Am raspuns invitatiei revistei Tabu. M-am tupilat intr-un coltisor al unui club-bar nici nu stiu sigur ce este, dintre acelea de li se zice „de fite“. Si am fost martor tacut la eveniment. Ce se intimpla la un brunch m-am lamurit repede. Motivatia Tabu […]