Coada la patriotism

Saptamina ce a inglobat Sf. Nicolae si summit-ul de la Lisabona, unde liderii europeni s-au intilnit cu cei africani pentru a reaprinde faclia sperantei pentru un continent practic abandonat de democratiile occidentale, a mai cuprins in bratele ei largi si dezvelirea unui bust, mai marisor chiar, trei sferturi sa-i spunem, dedicat lui Nicolae Balcescu. Figura tragica a istoriei nationale, nu foarte bine fixata in memoria colectiva, dincolo de eforturile scolii de a-l impune ca personalitate de prim rang si dincoace de socotelile politicienilor de a-l exploata pentru bagajul sau simbolic. Balcescu ar putea reprezenta exemplar acea categorie, rara din pacate, de oameni a caror viata, scurta in cazul lui, ramine exemplara si, cu o vorba a lui C. Noica despre el insusi, „fara rest“. O inocenta greseala de culegere de text, dintr-o remarcabila, altminteri, carte a lui Stelian Tanase, unde „fara rest“-ul lui Noica apare ca un dramatic „fara rost“, ne face sa ne reamintim mereu de aceasta posibila interogatie-interpretare. A cui viata este „fara rest“ si cine decide cind a fost „fara rost“? Balcescu si Noica se intilnesc exemplar in rostuirea, rinduiala cu care si-au asumat ei insisi destinul. Nu au decis ei intotdeauna, este adevarat, ci au fost […]