Profesionism fără frontiere

Concertul lui John McLaughlin de la Bucureşti, din data de 15 mai 2008, constituie un eveniment important nu atît pentru cultura oraşului sau a ţării, cît pentru cunoscătorii şi iubitorii muzicii pe care artistul o oferă celor capabili să se bucure de ea, în cazul acesta, în marea lor majoritate români. De fapt, McLaughlin a fost cunoscut în cercurile restrînse ale plaiurilor mioritice începînd cu perioada sa timpurie. Cunoscuţi la noi erau şi muzicienii „eroi“ ai lui John: Louis Armstrong, Dizzie Gilespie, Miles Davis, Muddy Waters, Leadbelly, Big Bill Broonzy, Django Reinhart etc. Viniluri cu trioul lui Tony Williams, unde s-a produs debutul discografic al lui John McLaughlin (în 1969) sau cu primul său solo (Extrapolation – acelaşi an ’69), au ajuns în număr limitat şi în România, încă de atunci. Faptul că televiziunea şi radioul din acest colţ al lumii de după Cortina de Fier prefera şlagărul italian – ca import din „Occidentul decadent“ – altor forme de muzică nu însemna nimic în faţa tinerilor acelor vremuri, care umblau cu discurile sub braţ şi operau cu role de magnetofon.   Public de jazz a existat în România pe întreaga perioadă a comunismului, chiar în locuri neaşteptate (într-un interviu pe […]