Harry Tavitian

Un concert ieşit cumva din norma curentă a spectacolelor ritmate doar de curgerea săptamînilor şi a stagiunilor muzicale ce vin şi se duc precum anotimpurile a fost şi acela improvizat şi bine gîndit de pianistul de jazz Harry Tavitian. Şi unde? Tocmai la Muzeul Satului din Bucureşti, venerabilă instituţie a păstrării tradiţiei şi obiceiurilor folclorice strămoşeşti. Frumos şi armonios loc de peripatetizări întreţesute cu vagi melancolii peisagistice, minunat loc de interferenţă a inspiraţiei şi virtuozităţii lui Tavitian cu sonurile vechii muzici româneşti, armeneşti-caucaziene şi balcanice, asezonate cu ritmurile de „notă albastră“ din vechile blues-uri ale sudului american. Un concert extrem de închegat stilistic, dincolo de varietatea de teme şi originalitatea lor interpretativă. La care şi-au adus contribuţia, neaşteptată, dar nu mai puţin spectaculoasă, şi păsările din copacii din preajma laculul Herăstru, întru aniversarea marelui lor cîntăreţ şi propagator numit Olivier Messiaen. Ziua Internaţională a Muzeelor a coincis fericit cu buna iniţiativă a conducerii operative a venerabilei instituţii născute din pasiunea şi abnegaţia lui Dimitrie Gusti – i-a şi ieşit pe nas ulterior… – de a-l invita pe Harry Tavitian. Un muzician complex, dedat de cîţiva ani buni interferenţelor multiculturale în zona jazzului de avangardă, fericite căutări între forme muzicale străvechi […]