BIFURCAŢII. Fericirea personală faţă cu nefericirea ţării
- 25-09-2008
- Nr. 442
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
„Aţi renunţa la mica dumneavoastră fericire pentru a salva ţara asta de la nefericire?“ Aceasta-i întrebarea, gravă pînă la vertij, cu care îşi încheie colegul Mihnea Blidariu tableta din numărul 440. Întrebare la care, spre mirarea mea, unii cititori forumişti s-au şi grăbit să răspundă, fără a observa că alternativa pe care o sugerează este cel puţin iluzorie. Mi se pare un exemplu tipic de falsă dilemă, obţinută prin asumarea implicită a unei ipoteze eronate, din care, evident, se poate deduce orice. Modelul general al acestui tip de raţionament este presupunerea (niciodată explicit enunţată) că între doi poli, A şi B, nu mai există nimic, în timp ce, de fapt, trecerea se face, de cele mai multe ori, lin, gradual. De pildă (urmează exemplul meu favorit, ştiu că l-am mai dat), dacă îndrăzneşti să spui că la noi există rasism antiţigănesc, ţi se răspunde, de multe ori, cu întrebarea „Tu ţi-ai mărita fata cu un ţigan?“ – ca şi cum între respingere agresivă şi iubire nu ar mai fi loc de alte sentimente. Revenind la întrebarea colegului de rubrică, supoziţia nedeclarată pe care se bazează este că implicarea politică sau civică distruge fericirea personală, altfel spus, că orice fel […]
Draga Liviu,
Chestiunea ridicata de dl Mihnea Blidariu ar merita reformulata, pentru ca nu este bine definita. E vorba despre nefericirea tarii. Daca nu doresc nefericirea tarii, inseamna ca doresc fericirea fiecaruia dintre cei care traiesc in ea. Asadar, daca unul singur e nefericit, inseamna ca tara e nefericita. Sau crezi ca intrebarea e abstracta? Atunci sa incercam sa o rezolvam intr-un cadru si mai general. Un castig in generalitatea enuntului ne-ar permite sa folosim unelte superioare de studiu, nu-i asa? As propune, de aceea, sa reformulam intrebarea astfel: „Ati renunta la mica dumneavoastra fericire pentru a salva spatiul mioritic de la nefericire?” Astfel pusa problema, parca se mai poate discuta, parca se poate pune intr-un cadru demn de discutie. In plus, intrebarea e splendida. Pe un astfel de teren ai nevoie de certitudini. Bine, si ce e acela un spatiu mioritic? Din fericire, asta e o chestie foarte bine definita, si definitia apartine dlui Corneliu Constantinescu, in lucrarea „Spaces of Measures”, aparuta la de Gruyter, in 1984, mai precis la pagina 45. Pentru cine crede ca ma tin de bancuri, va rog frumos mergeti pe google.com si dati „mioritic space”. Intrati pe primul item iesit la cautare (e o carte de la google.books) si veti descoperi acolo definitia corecta si completa a spatiului mioritic, cum ziceam, la pagina 45, intr-un context unde fericirea poate fi discutata pe baze clare. E vorba de spatii topologice, de filtre, de chestiuni unde mioriticitatea capata, in fine, sens, mai mult decat in viata reala. Concluzia naturala e ca tara va fi fericita atunci si numai atunci cand toata lumea se va apuca de point-set topology.