De recitit. Intelectualii

Asocierea intelectualilor cu violenţa are loc prea des pentru a fi expediată ca o simplă aberaţie. Adesea ia forma admiraţiei faţă de acei „oameni de acţiune“ care practică violenţa. Mussolini dispunea de un număr impresionant de discipoli intelectuali, nu toţi italieni. În ascensiunea sa la putere, Hitler a avut încontinuu cel mai mare succes în campus, atracţia sa electorală asupra studenţilor depăşind prestaţia sa în rîndul populaţiei ca atare. Întotdeauna s-a prezentat bine în faţa profesorilor de şcoală şi a universitarilor. […] Încurajarea sau tolerarea violenţei de către intelectuali a fost uneori produsul unei gîndiri neglijente caracteristice. Spania, poemul lui Auden, care avea ca subiect Războiul Civil, publicat în martie 1937, includea cunoscutul vers: „Acceptarea conştientă a vinei în crima necesară“. A fost criticat de Orwell, căruia îi plăcea poemul în ansamblu, pe motiv că a putut fi scris doar de cineva „pentru care crima este cel mult un cuvînt“. Auden a luat apărarea versului, argumentînd că, „dacă există ceva care să poată fi numit război drept, atunci crima poate fi necesară în numele justiţiei“, dar a tăiat totuşi cuvîntul „necesară“. Kingsley Martin, care în Primul Război Mondial a fost în serviciul unităţii de prim-ajutor a quakerilor şi s-a dat […]