BIFURCAŢII. ISI
- 27-11-2008
- Nr. 451
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 14 Comentarii
Celor care, eventual, au uitat le reamintesc că, de vreo cinci ani buni, a început să se audă des – prea des, spun unii – prin presa românească despre reviste ISI. E vorba despre o listă de reviste ştiinţifice, organizată pe domenii (inclusiv ştiinţe umane), considerate relevante pentru producţia ştiinţifică de calitate. Discuţia despre cine şi cum certifică acea calitate este una interminabilă şi, evident, fără şanse să fie vreodată tranşată cu acordul tuturor. Să spun numai că, la capitolul „calitate“, pe lîngă durata de viaţă a articolelor măsurată prin numărul de citări în alte reviste, a componenţei internaţionale a comitetului editorial, intră şi apariţia regulată, existenţa unui site internet. Fapt este că, lăsînd la o parte unele excepţii, ierarhia propusă de listele respective cam respectă ierarhiile informale pe care fiecare cercetător dintr-un domeniu anume le cunoaşte. Există în comunitatea ştiinţifică un curent larg de opinie care consideră că numai articolele publicate în asemenea reviste ar trebui să fie relevante atunci cînd se judecă producţia ştiinţifică a unui cercetător sau a unei instituţii. Există şi un curent contrar, care respinge orice ierarhizări cantitative şi care cere ca evaluarea să se facă strict „la obiect“, citind, adică, ce a scris […]
In romania unii spun ca dupa alegeri vor fi miscari revolutionare in domeniul cercetarii pentru ca orice scrematura asa este cel mai vizibila pe plan international. Si afara se cer schimbari si caderi din scaune. Daca dai cu bita aiurea oriunde ai nimeri unincompetent, ce ar tipa si tare. Restructurarea de fatada costa cel mai putin si daca ar pune batul pe ei ar face ceva de calitate. Problema e ca nimeni nu vrea pentru ca nu deranjeaza pe nimeni iar pe cei ce-i deranjeaza stau ca f%%%erii si potsteaza pe unde apuca.
de acord ca exista situatii in care H nu reflecta OK valoarea profesionala a unei persoane: cum este exemplul dat de „m”, situatia „de granita” oferita de d-ul Hurduc, etc (as adauga, stiintele aplicative si cele umaniste).
asa cum s-a mentionat, exista o buna corelatie intre valorile ISI si H (cred eu ca acesta corelatie este mai buna si mai evidenta in cazul unui cercetator senior)
probabil ca – asa cum spune si antevorbitorul – o combinatie a factorilor ar fi mai elocventa; din pacate nu exista (vorbesc de un index general acceptat de comunitatea stiintifica)
pentru articolul pe care il comentam este mai putin relevant care index ar trebui folosit in evaluarea cercetarilor din Romania; cred ca mai important este CUM se aplica acesti factori. Astfel, eu consider ca un cercetator cu o lucrare publicata intr-o revista cu coeficient 10 este mai productiv decat unul care a publicat 10 lucrari in reviste cotate cu 1 (cel putin in domeniul in care activez – biologie, cercet. fundamentala). Pana cand nu se va intelege lucrurl acesta, prapastia dintre lumea stiintifica din Romania si aceea din „vest” nu va dispare. Trebuie sa incercam sa publicam in reviste mari ca sa putem sa ne comparam cu ei. Altfel nu o sa avem sanse la fondurile UE. In accesarea fondurilor europene in biologie, suntem mult in urma unor tari cu populatie mai redusa (Ungaria si Cehia).
Romania nici macar nu este membru cotizant in cea mai importanta organizatie europeana in Biologia celulara si moleculara (EMBO).
O initiativa buna la CNCSIS este aceea ca evaluarea granturilor sa fie facuta de experti straini. Aceasta ar fi o cale de a taia „nodul gordian”.
As mai avea multe de spus ca un om „frustrat” ca trebuie sa-si faca meseria pe alte meleaguri, pentru ca „acasa” nu prezinta interes.
Pentru domnul (doamna) BIOLOG
H-index nu este foarte relevant atunci cand persoana in cauza lucreaza pe un domeniu foarte restrictiv, unde opereaza un numar limitat de cercetatori. De asemenea, atuinci cand deschizi un domeniu nou, iarasi nu ai cum sa aduni prea multe citari. Poti lucra spre exemplu pe un domeniu care nu \”este la moda\” intr-un anumit moment si sa nu fii citat foarte mult, iar peste 5-6 ani (poate chiar si mai mult) sa aduni sute de citari. Mai exista situatii in care publici cateva sinteze de literatura si aduni zeci sau sute de citari, fara nici un fel de efort de cercetare. Si lista poate continua. Eu nu spun ca H-index nu e relevant, dar el trebuie corelat si cu numarul de articole, cu coeficientul de impact al revistelor si cu dinamica publicatiilor. Este interesant de vazut daca o anumita persoana va ataca reviste cu coeficienti de impact din ce in ce mai mari (asa cum ar fi normal pentru un cercetator care se respecta), sau umbla doar dupa numar de articole si publica in reviste cu coeficienti de impact mititei.
De altfel exista o corelatie destul de buna intre coeficientul de impact al revistelor in care publici si numarul de citari. Insa oricum ar privi situatia, tot sistemul Thomson ISI iti poate da o imagine cat de cat corecta, asupra potentialului stiintific al unei persoane, al unei institutii, sau al unei tari. Si aici cred ca suntem in deplin acord.
As dori si eu sa ma amestec \” ca musca in lapte\”- subiectul este unul arzator la ordinea zilei si ar trebui de fapt sa fie unul dintre criteriile adevarate in ascensiunea profesionala a cadrelor universitare si personalului de cercetare. Din pacate, si citind acest blog, precum si comentariile anterioare mi-a fost intarita parerea inca o data- cotatiile ISI ale revistelor romanesti se fac \”dupa ureche\” in pur sange balcanic. Sunt plecat la doctorat in afara, la o universitate medie, insa cu mult peste nivelul romanesc actual al universitatilor romanesti sau institutelor de cercetare.Se publica si aici, dar mai greu, si de obicei cu multa sudoare. Inutil de mentionat faptul ca dotarea logistica si disciplina de munca sunt doua elemente sublime, dar care lipsesc cu desavarsire din cercetarea romaneasca, ducand automat la concluzia ca NU AVEM CUM sa ne ridicam la standardele vestice sau americane pentru a tine pasul- exceptie fac probabil stiintele umaniste sau matematice-. In rest, susanele, suspine, comisii formate din batranei care-ar fi trebuit sa lase de mult locul altora mai tineri, salarii mizerabile pentru incepatori, mentalitate de lucru cu \” lasa ca merge si asa\” , \”mai bagam si niste date din burta sa iasa graficele frumoase\”\” ce poti face astazi lasa pe maine ca poate nu mai trebuie, ca oricum cine ne verifica? doar sunt tot de-ai nostri, nu?\”….
Amatorismul ne imbacseste si ne inconjoara intr-o tarisoara mica, proaspat integrata intr-o Europa cu care nu putem tine pasul( decat la capitolul export de creiere eventual) si care ajunge sa inventeze ( inventivitatea proverbiala a romanului,nu?) avalanse de reviste ISI cu care o gramada de profesorasi tineri sau mai grav mai in varsta( necapatuiti pana acum) avanseaza in ierarhia universitara avand unic scop salariul care nu este deloc de neglijat peste un anumit nivel academic. Insa, la o scala mai mare se ridica o singura intrebare: pe cine pacalim? Ce valoare au revistele ISI la o conferinta internationala in care cercetatorul trebuie sa-si prezinte munca in plen, in fata somitatilor ? Ce valoare mai are criteriul ISI romanesc in fata cercetarii pure, de valoare, in care intr-adevar se pompeaza bani multi, dar de la care se cere si eficienta pe masura?
Cred ca deocamdata singururl criteriu valabil pentru un cercetator/ cadru universitar este sa publice intr-o revista recunoscuta in domeniu: doar asa va putea decshide gura si sa pretnda, cu dovezi, ca a realizat o cercetare inovatoare/ ca a avut rezultate de valoare. Restul este vorbarie goala, care ca orice vorba este volans……..scripta ISI manem….
Octavian
Exemplu cand indexul Hirsch nu e prea relevant:
un matematician cu numar relativ mic de citari dar care a avut contributii mari in matematica. Din informatiile de pe mathscinet am gasit: 93 citari, index Hirsch=5.
Eu personal cred ca daca il \”judeci\” dupa aceste numere si nu dupa ce contributii a avut e posibil sa gresesti. E vorba de Paul J. Cohen (a luat Fields).
Stimate Domnule Hurduc,
Ar fi interesant de stiut de ce considerati ca indexul Hirsch nu este suficient pentru evaluarea activitatii stiintifice a unui profesor sau cercetator.
Indexul H este \”superior\” coeficientului de impact al revistelor, pentru ca, in evaluarea unei persoanei, el cuprinde numarul de citari pentru articolele care au printre autori respectiva persoana.
Astfel, poti publica o lucrare intr-o revista cu coeficient 6.8 (de ex revista romaneasca J. cell. Mol. Med), dar care nu este citata in litaratura de profil sau poti publica intr-o revista mai \”slabuta\” (de ex Febs lett, cu un coef 3.3) dar care este citata de citeva ori. Cred ca este evident ca valoarea unui articol sporeste cu numarul de citari.
Intr-adevar, nici acest index nu este perfect: de exemplu, ar trebui sa aiba optiunea de a selecta doar articolele in care persoana evaluata este first si/sau corresponding author. Pentru ca este cunoscut (sper ca si in lumea academica din Romania) ca acestia sunt autorii cu ponderea cea mai importanta in lucrarea respectiva.
O mica observatie referitor la \”selectia revistelor romanesti\”. Selectia revistelor ( a tuturor revistelor) exista in sistemul ISI (coeficientul de impact) – este vorba de indexul half-life; cu cat valoarea e mai mare cu atat incrrederea in calitatea revistei creste.
Toti acesti parametrii de evaluare exista – doar ca trebuie ca si \”factorii de decizie\” in evaluarea granturilor sa-i cunoasca si sa tina seama de ei.
Cu riscul de fi obositor, repet: nu conteaza ca \”un desant de reviste\” s-au incris la ISI. Conteaza ce coeficient de impact vor avea. Iar evaluarea ar trebui sa tina seama de acesti coeficienti si nu de numarul de lucrari publicate in reviste cotate ISI.
In rest, toate bune si la un H cat mai mare
….
Fiind de multa vreme un sustinator constant al sistemului ISI, doresc sa fac unele comentarii pe marginea articolului. In primul rand cred ca si autorul, ca in ciuda imperfectiunilor pe care le are, sistemul ISI este singurul care poate face putina ordine in haosul existent in momentul de fata in sistemul universitar din Romania. Tergiversarea de catre MECT a aplicarii procedurilor internationale de ierarhizare a universitatilor, a adus in opinia mea sistemul universitar intr-un punct critic, facand aproape imposibila redresarea acestuia. Scaderea semnificativa a numarului de absolventi de liceu in anul universitar 2009-2010 va complica si mai mult lucrurile, generand intre universitati o competitie negativa, in sensul eliminarii oricaror urme de exigenta in procesul educational.
Publicarea articolelor stiintifice in reviste cotate ISI (cu factor de impact mai mare ca 1) reprezinta pentru fiecare cadru didactic universitar, sau cercetator, un mijloc obligatoriu de verificare si de validare internationala a rezultatelor studiilor pe care le desfasoara. Introducerea ciclurilor II si III de studii universitare (masterat si doctorat) desfiinteaza practic vechile teorii, conform carora un profesor universitar trebuie sa se concentreze asupra activitatii de predare si nu de cercetare. Si aceasta pentru ca masteranzii si mai ales doctoranzii, trebuie sa se axeze preponderent asupra cercetarii stiintifice. De fapt cercetarea nu este altceva decat un instrument de instruire a studentului, cu mult mai eficient decat cursul, in primul rand pentru ca presupune un dialog direct al profesorului cu un numar mic de persoane, iar in al doilea rand pentru ca prin specificul ei, cercetare te invata sa conectezi intre ele discipline, sa cauti solutii, sa gandesti mai mult etc. aspecte asupra carora sistemul educational romanesc nu insista absolut deloc.
Referitor la desantul revistelor romanesti asupra sistemului Thomson ISI, eu cred ca trebuie sa ne asumam acest risc, deoarece Romaniei ii cam lipseste o cultura stiintifica si implicit instrumentele conexe, necesare formarii ei. Acest exercitiu al infiintarii, supravietuirii si dezvoltarii unei reviste cotate ISI, trebuie derulat macar la nivelul universitatilor mari. In mod cert, calitatea cercetarii din Romania nu ar justifica acum existenta a mai mult de 10-12 reviste ISI (poate nici macar atat). Insa eu sunt convins ca mecanismul de clasificare Thomson, va elimina destul de rapid ceea ce este construit stramb in Romania. Probabil vor fi necesari 4-5 ani pana la finalizarea procesului de selectie a revistelor romanesti, dupa care marea majoritate vor ramane la nivelul unor indici de impact minusculi, disparand complet pana la urma.
Nu cred ca H index este suficient pentru evaluarea activitatii stiintifice a unui cadru didactic sau cercetator, cum nu este suficient nici numarul articolelor publicate, sau doar factorul de impact al revistelor. Toate impreuna insa, incep sa formeze un sistem destul de complex, care micsoreaza (fara sa elimine complet) erorile.
Prof. Nicolae Hurduc
Universitatea Tehnica Iasi
ISI e super, cu diferenta ca in stiinte sociale, chestiunea se schimba radical pentru ca exista reviste foarte bune care nu sunt cotate ISI
Toate aceste criterii laudabile au condus de cca 2 ani, si cu precadere in 2008 la o impostura inimaginabila : crearea de reviste „fantoma”, dirijate de comitete de selectie fantoma, cu multi pensionari (oameni onorabili – unii – dar complezenti peste masura), care privesc coplesiti la oamenii puterii care infiinteaza dupa pofta reviste impanate de comitete stiintifice din R. Moldova dand in fine avalul unor texte de cea mai mare incultura !!! Nicicand nu s-a mai petrecut asa ceva, a iesit totul de sub control, se poate demostra orice, s-au „capatuit”in felul asta oameni care n-au facut toata viata decat sa compileze sforaitor din texte straine !!!
sa mai spun ca unul din candidatii rejectati avea 4 ariticole scrise din care 2 ISI si 4 citari? sa mai spun ca si domnul Ornea a fost de partea celor ce s-au opus? Nu ma spun nimic ca, din nenorocire, cruzimea e prea adinca…
sunt perfect de acord cu \”biolog\”. Indicele Hirsch e suficient.
Domnul Ornea este profesor si secretar stiintific la Matematica in UB. In facultatea aia sunt primul care am incercat in 2000 sa introduc un nou sistem de evaluare + un clasament al revistelor bazat pe factorul de impact cumulat pe 5 ani si impartirea revistelor in top 10%, top 20%, top 30%, top 50% asa cum sunt ierarhizate in alta parte. Stiti ce replica am primit in sedinta de catedra cind am am propus asa ceva de la prof. dr. Paltin Ionescu (prietenul domnului Ornea): \”uite cine vorbeste, cel mai tanar conferentiar din facultate, exponentul unei mediocritati agresive…\” bla, bla, bla si alte asemenea atacuri la persoana facute cu o rautate teribila si sfidatoare.
ce se intimpla in facultatea aia acum: cititi va rog aici http://gigelmilitaru.wordpress.com/2008/11/11/un-moment-de-tacere-lasati-o-lacrima-pentru-niste-copii/ sa vedeti pana unde s-a ajuns cu ticalosia: primilor 2 absolventi ai promotiei 2008 (copii super valoarosi) au fost refuzati sa li se scoata post de preparator la concurs. Li se scot unora care au medii de 8,50, 8,70 dar nu celor cu media de 9,90!!
Domnule Ornea v-as ruga sa pastrati un moment de reculegere..
In legatura cu observatiile din paragraful 4 al articolului: numarul citarilor ISI poate fi un criteriu care sa vorbeasca despre calitatea si impactul muncii cuiva. De asemenea, se poate lua in calcul si numarul de cercetatori care aduc aceste citari. E adevarat ca sunt citate ISI si publicatii care nu apar in revistele monitorizate ISI, dar tot o masura a calitatii e.
Pastez ce am comentat azi pe forumul FAR:
Inca un efect naucitor al jafului facut pe ultima suta de metri de acest guvern in banii educatziei: din lipsa de fonduri, la premierea articolelor ISI pentru luna octombrie s-a introdus un nou criteriu de \”selectzie\” – NU se premiaza articolele care apar in numerele de reviste care sunt SIMULTAN si Proceedings-uri de conferintze internatzionale, desi EVALUAREA PEER REVIEW a fost ACEEASI CA LA ARTICOLELE CURENTE. Asa ca pe lista apar voios respinse articole din Journal of Applied Physics, Neural Networks, Thin Solid Films, Analytical and Bioanalytical Chemistry, Journal of Alloys and Compounds, Journal of Crystal Growth, Physica Status Solidi, etc., simultan cu articole premiate cu milioane de lei vechi din celebrele reviste de larga recunoastere internatzionala \”MATERIALE PLASTICE\” si \”REVISTA DE CHIMIE\” (va datzi seama cate mii de cercetatori studiaza aceste articole scrise IN ROMANESTE). Evident nici un cercetator nu zice nici pyss.
Nu mai e nici o sperantza pentru viitorul Romaniei.
implementarea „factorului de impact” si/sau a coeficientului „Hirsch” ar fi suficient.
de fapt indexul H ar fi suficient pentru evaluarea unui cercetator (cel putin in stiintele biologice)