FANTASY & SCIENCE FICTION. Literatura F&SF în România (V). Premiile
- 04-12-2008
- Nr. 452
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 3 Comentarii
Consideraţi necesară apariţia (şi permanentizarea) unor premii acordate de către fani literaturii de gen? Existenţa acestora ar trebui să fie legată neapărat de o convenţie naţională? Bogdan Hrib: Bineînţeles că mi-aş dori mai multe premii. Unul al profesioniştilor şi altul al fanilor, dar cum nu avem nici unul… Nu-mi dau seama ce ne lipseşte. Cred că un pic de toleranţă. Şi probabil că avem orgoliu în exces! Şi încă ceva: nu ştiu dacă specia „cititor profesionist“ există la noi, în România… Cîteodată, am senzaţia că cititorii vor să fie editori în locul nostru! Mihai Dan Pavelescu: Ar fi utile (nu neapărat necesare), însă probabil că recunoaşterea/acceptarea lor la nivel naţional nu se va realiza. Cătălin Badea-Gheracostea: Este imperios necesar ca SF-ul, fantasticul românesc, să aibă un feedback de la publicul român. E greu, şi premiile acordate de către specialişti – „Vladimir Colin“, ca exemplu – încă nu sînt anuale şi depind mult prea mult de sponsorizări, mai ales dacă îşi păstrează setul clar de principii valorice. Un premiu al fanilor ar fi mai liber, iar criteriul „place/nu place masei“ ar fi primordial. Ceea ce lipseşte nu este o convenţie SF, nu este întîlnirea într-o sală, undeva prin ţară, a […]
Imi pare rau ca nu publicati decat comentarii care va convin. Intr-un comentariu neacceptat spuneam ca totul e arbitrar si carti foarte bune, aparute la edituri obscure, in tiraje mici, cu reclama proasta sau chiar fara reclama, nu au nici o sansa sa ajunga la cititor.
Astfel, il combateam pe comentatorul anterior, care vede doar suprafata stralucitoare a literaturii. Prin reclama \\\’de grup\\\’, riscam sa coboram stacheta calitatii, daca n-am facut-o deja, prin aparitia unor formatori de opinie care n-au nici o opinie. Vorba unui contemporan: \\\’Mai bine-un cantec vesel sa cantam\\\’.
Asta e o prostie. Sau rationament ingust. Sunt carti foarte mari, aparute la edituri obscure, fara publicitate, care nu ajung niciodata la cititor. In concluzie, la noi, cititorul nu conteaza. Fara o critica obiectiva, doar cu critica de grup de interese, cititorul nu stie in ce parte s-o ia si citeste si el ce se gaseste.
Cel mai important premiu pentru un artist este cel al cititorului care ii cumpara cartea, al melomanului care ii cumpara CD-ul, al spectatorului care cumpara un bilet la spectacolul sau – deci al \”consumatorului\”de cultura care-si aloca o parte din \”produsul\” muncii sale \”produsului\” muncii altuia. Simtind ca merita si comportandu-se in consecinta.