Crema Soljeniţîn
- 11-12-2008
- Nr. 453
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Literatură
- 1 Comentarii
Surprinzător (sau poate nu), Gabriel Liiceanu îşi descrie, în recenta sa carte Scrisori către fiul meu, o zi obişnuită, pornind de la volumul O zi din viaţa lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljeniţîn. Punerea în paralel a vieţii deţinutului Ivan Denisovici (aflat în cel mai crunt Gulag) cu viaţa lui Gabriel Liiceanu (din anii 2000) ni se par cele mai şocante pagini din volumul tipărit de Editura Humanitas (o operaţie de inimă a autorului, făcută în America, după numeroase crize de tahicardie, devine prilej de scriere a unor scrisori către „fiul meu“). Prin urmare, avem, pe de o parte, un deţinut aflat în închisorile comuniste sovietice, pe de altă parte, un om liber, care trăieşte într-o Românie a tranziţiei (dar, totuşi, liberă). Soljeniţîn conchide: „Trecuse o zi fără necazuri, aproape fericită“, raportîndu-se la ziua deţinutului Ivan Denisovici. Omul liber Gabriel Liiceanu ajunge la aceeaşi concluzie, repetînd afirmaţia lui Soljeniţîn. Să compari propria ta viaţă cu viaţa unui deţinut ni se pare un sacrilegiu pentru memoria lui Soljeniţîn. Gabriel Liiceanu, scriitorul atît de atent la nuanţe, se pune pe acelaşi plan cu Soljeniţîn şi cu Ivan Denisovici. E ceva inadecvat, ceva care duce în derizoriu anticomunismul lui Soljeniţîn, e o caricaturizare […]
mi se pare ciudat ca interpretati referirea lui Liiceanu la Ivan Denisovici chiar asa malitios. \”Micile placeri ale vietii\” pe care Liiceanu le descrie in cartea sa nu cred ca aduc un afront direct anticomunismului lui Soljenitin, cum spuneti d-voastra, ci au poate intentia sa sugereze ca, cedind unor astfel de mici placeri, fiecare om e \”un biet omulet\”, precum Ivan Denisovici. Nu e oare asa ?
In fine, imi pare rau ca, in urma lecturii articolului trebuie sa va spun ca musteste de rea credinta (sau nu stiu cum s-o numesc, poate „micime“).
Mai rau este ca, rasfoind pagina internet, se vede un lucru: in mai multe articole din revista apar aceleasi asocieri, aceleasi reactii. O birfa subiacenta la care se deda redactia prestigioasei reviste se face simtita. Or, ma rog, n-ar prea trebui sa se vada.