Gheorghe CRĂCIUN: Femei albastre
Fragment de roman
- 05-02-2009
- Nr. 460
-
Gheorghe CRĂCIUN
- INEDIT
- 2 Comentarii
Romanul pe care Gheorghe Crăciun nu a mai apucat să îl încheie, Femei albastre, are toate atributele specifice prozei sale: arhitectură narativă atent elaborată, subtilitate şi inteligenţă analitică şi, nu în ultimul rînd, o turnură impecabilă a frazei. Cu multă vervă şi autoironie discretă, Femei albastre spune povestea unui personaj aflat în căutarea propriului destin, predispus să-şi retrăiască poveştile de dragoste d’antan cu o intensitate ce pare absentă din existenţa sa actuală. Suspendat între trecut şi prezent – căruia îi conferă adîncime prin succesive proiecţii în imaginar –, personajul lui Gheorghe Crăciun este extrem de viu, mişcîndu-se cu dezinvoltură într-o lume asaltată de imagini: fotografii ale unor femei reale, dar inaccesibile (cum e Nicole Kidman), chipuri de femei iubite cîndva sau doar întrezărite (în realitate sau în vis), cadre de film ce se suprapun periculos peste secvenţe din realitatea imediată, toate întipărite în memoria naratorului. Un roman care ar fi putut egala, probabil, într-un alt registru, însă, performanţa autorului din Pupa russa. (Carmen MuŞat) Nu mi-au plăcut niciodată actriţele de film. Orice frumuseţe de celuloid mă lasă rece. Cu Nicole Kidman a fost altceva. Figura ei de femeiuţă fragilă, sălbatică şi voluntară m-a cucerit imediat, a devenit în timp […]
imi amintesc cu multa placere de momentul in care am luat cunostinta de scriitura lui Gheorghe Craciun: moment de maxim interes prilejuit de intalnirea cu un indragit profesor. Intre Gheorghe Craciun, cel care scrie teorie literara si are o usoara obsesie pentru Bacovia si Gheorghe Craciun, cel care scrie \”Femei albastre\” incepand cu figura clorotica a actritei Nikole Kidman, nu stiu daca exista vreo diferenta. Fata de rigurozitatea impusa de statutul de contribuabil la teoria literara, \”Femei albastre\” reuseste o debarasare de rigiditatea asumarii unor concepte. Craciun reuseste sa fie Craciun indiferent ce scrie, stilul sau este de departe reconoscibil, fie ca este vorba de \”Aisbergul poeziei moderne\”, \”Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa\” sau \”Femei albastre\”. Marele regret unanim este ca nu a apucat sa termine aceasta ultima carte.
foarte bun textul, amestec bine dozat de fiction si nonfiction al unui bun cunoscator nu doar al poeziei moderne dar si al icebergurilor femeilor din totdeauna. cu atit mai mare e regretul ca GC s/a last atras de cariera didactica. i se potrivea, dar l/a, stors. nu se poate face nimic, dacit sa/i recitim cartile in alt registru decit cel de pina la la Jurnalul de la Puppa Russa