ARTE VIZUALE. Sfinţi şi oraşe de copaci

În luna ianuarie 2009, Institutul Italian de Cultură „Vito Grosso“ din Bucureşti a fost gazda expoziţiei Aproape Pustia a artiştilor Doina Mihăilescu şi George Mircea, eveniment curatoriat de Oliv Mircea. Cei doi artişti, care aparţin unor generaţii diferite, expun pentru a douăsprezecea oară împreună. Discursurile lor sînt convergente, ambii refuzînd tipul de catharsis al negativităţii. Ei încearcă o pedagogie a luminii, a picturalităţii, a unei lumi simbolice marcate de sacru. Prima expoziţie comună, Lucrarea celor şapte zile pentru ziua a opta, a fost realizată la Bacău, la Centrul „George Apostu“, în urmă cu cinci ani. Întîlnirea s-a articulat la modul ideal, depăşind orice anticipare. George Mircea – pe atunci bursier la Roma – venea cu o serie de altare, a căror schemă compoziţională orizontală propunea trei nivele: mundan – al solului, cel al transfigurării, reprezentat prin plasarea unor mere pe un pervaz şi nivelul celest, cu orizontul şi cerul. În perioada „tîrzie“ a artistului, solul a ajuns a fi reprezentat prin sugerarea unui covor oriental, descriptiv şi floral, de tipul celor donate de pelerini bisericilor europene (care înfăţişează, la modul stilizat, paradisul terestru ori mihrabul). Fereastra pe al cărei pervaz sînt aşezate merele, simboluri ale trecerii şi devenirii, este asimilată […]