Traian Ungureanu – candidat, jurnalist sau lefegiu?
- 12-03-2009
- Nr. 465
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 12 Comentarii
Traian Ungureanu nu mai scrie în Cotidianul. Despărţirea lui Traian Ungureanu s-a făcut cu năbădăi, cu acuze, cu spălarea rufelor în public. Să refacem firul evenimentelor. A existat o declaraţie a lui Traian Ungureanu în care acesta spunea, tot în Cotidianul, referitor la posibila sa candidatură: „Ce este adevărat este că PDL mi-a făcut propunerea, iar eu sînt deschis. Dar hotărîrea practică, etapele administrative abia urmează şi atunci o să vedem care va fi rezultatul“. La o zi după acest anunţ, conducerea ziarului hotăra încetarea colaborării cu Traian Ungureanu. Luni, 9 martie, ambele părţi, ziarul şi Traian Ungureanu, au scos flintele pe masă şi au început să tragă. Sînt de făcut cîteva remarci. În primul rînd, intrarea în politică – iar acceptarea candidaturii este un asemenea gest – nu permite să-ţi păstrezi statutul de comentator, e o cutumă respectată oriunde în lume. Ziare mari renunţă la candidaţi-editorialişti tocmai pentru a-şi conserva prestigiul şi pentru a-şi consolida credibilitatea. Sînt două lucruri diferite, candidat şi jurnalist, oricît ar încerca Traian Ungureanu să ne convingă de contrariu. La modul practic, ce ar fi însemnat publicarea în continuare a articolelor lui Traian Ungureanu? Ce ar fi putut fi acestea? O poziţie independentă? O […]
Daca iti place TRU pentru opiniile pro Basescu, iti urez lectura placuta in continuare. Ai grija: TRU nu va imparti banii primiti de la PDL cu tine. Tu cu idealul, el cu buzunarul. Cred ca abia astepti sa-i vezi pe Traian Ungureanu si pe Cristian Preda cum vor face alfabetizare cu Elena Basescu, la Bruxelles si la Bucuresti… O, ce echipa de candidati: TRU, Cristi Preda si Lenuta Basescu. Minunat!
As putea sa numesc cel putin 3 politicieni care scriu la ziar. Sever Voinescu, Adrian Nastase si Adrian Severin. Or mai fi si altii…Ceea ce fac ei consider a fi exprimarea opiniei, nu jurnalism. Banuiesc ca nu sunt platiti de ziar pentru ceea ce scriu. Si nici de partid. Dar si dintr-o parte si din alta au o serie de beneficii. Cred ca aproape oricine scrie la un ziar are beneficii mai mari sau mai mici (financiare, de imagine, influenta) la fel cum si oricine face parte dintr-un partid are anumite beneficii. Oricare dintre ziaristi sau politicieni pot fi in aceasta situatie. Asa vad lucrurile si, sincer, nu stiu sa spun clar daca, din punctul meu de vedere, TRU trebuie condamnat pentru asta. Cand a fost dat afara de la BBC am auzit comentarii ca s-a intimplat asta pt ca TRU nu mai respecta echidistanta si impartialitatea impuse de postul britanic. Iar evolutia lui ulterioara a dovedit acest lucru. Intr-o institutie stricta cum e BBC -ul se impunea o asemenea masura. Intr-un ziar in care se regasesc opinii atit de diferite…de ce n-ar fi si una proBasescu? tot la fel de bine, putea sa fie anti Basescu. Ar fi fost la fel de hulit? e adevarat a primit bani pt asta, asa cum putea sa primeasca bani si sa-/l injure pe presedinte…dar despre beneficii – pe care toti le avem, intr-o masura sau alta – am vorbit la inceput.
pe blogul lui avramescu am citit o violenta denuntare a unui editorialist liberal care si-a permis sa-l laude pe tariceanu: sub o poza cu mezeluri, c. avramescu comite textul urmator:
„Au re-aparut editorialele cu osanale in presa romaneasca! In ziarul “Ziua” de astazi (simbata) Serban Orescu ne arata cit de jos poate cadea un editorialist. Fost jurnalist la “Europa libera”, Serban Orescu era unul dintre preferatii mei inainte de 1989. Insa timpul schimba multi oameni.
In Occident, scrie d-l Orescu, “oamenii politici sint de regula de tipul lui Tariceanu”. Deduc de aici ca Serban Orascu a stat incuiat intr-o garsoniera la Munchen, fara televizor si ziare.
Alta mostra:
“L-am apreciat pe domnul Calin Popescu Tariceanu fiindca, avand in spate un partid mijlociu ca forta parlamentara, a reusit sa-l mentina patru ani la carma, timp in care economia si, in general, tara au inregistrat incontestabile progrese. Nu-mi vine sa cred ca de aceste progrese nu sunt constienti si cei care, in prezent, il „sapa” de zor pe actualul presedinte Tariceanu, facand, astfel, jocul adversarilor politici.”
“Presiunea celor doua partide mult mai puternice, PDL si PSD, il condamna la precaritate si nu actele de autoritate ale domnului Tariceanu, in general intelepte”.
Ca si altii, Serban Orescu are, desigur, dreptul sa simpatizeze cu cine doreste. Dar una este simpatia, oricint de deschis exprimata, si altceva este seria de osanale. Un fost jurnalist la “Europa libera” ar fi trebuit sa stie diferenta. Dar asta a fost demult. Trist spectacol.”(C. Avramescu).
Si eu care credeam, cataline, ca martirul tru a reintrodus osanalele in presa; nu cred ca am nevoie de citate. Si parca tru era si mai liric si mai exaltat decat Orescu asta care e cam timid, aproape decent si in plus sustine un pierzator. Ce e mai trist, draga?
Atatia ziaristi fac propaganda, dansu-se mari independenti, incat daca cineva face GRESEALA (doamne, ce idiot!!!!) de a spune transparent pe cine sustine (eventual in ce idei crede…pentru ca ideile nu stau doar in biblioteca… astazi unii inteleg asta pe pielea lor) e pus la zid… ok, si-a anuntat candidatura, trebuia sa plece… sunt de acord la acest punct…. ce nu inteleg eu… daca facea propaganda pe banii PDL de ce nu a fost concediat (\”de prin noiembrie\”, conf amintirilor exacte ale lui Buscu), de ce nu a fost concediat atunci?! Traian Ungureanu era un ziarist ok, par sa zica colegii, da sa spui totul chiar asa pe fata?! Unde s-a mai vazut, dom\’le, una ca asta ?!?… Uite-asa patesti daca nu esti cuminte….si atentezi la independenta si obiectivitatea ziaristilor din Romania….
Si inca ceva… scurt: faptul ca nimeni nu a infirmat spusele lui Buscu (ma scuzati, dar extrem de vagi, pentru o chestie atat de grava, \”mi-amintesc, etc….\”) nu e sufiecient pentru a valida veridicitatea lor…. cred ca ne folosim cu totii ratiunea aici si nu judecam in doul lelii…..
Raspunzand postarii de Joi, 12 Martie 2009, 22:30, la punctul 1, in completarea postarii mele de Joi, 12 Martie 2009, 18:04:
Si totusi e o problema de maximum. Ma intreb ce s-ar mai putea face pe langa jurnalism independent concomitent activitatii de consiliere a unui partid politic. Probabil ar mai merge si niste contracte pentru clipuri publicitare pentru noi dezvoltari imobiliare (stiu, anul acesta e rau, dar primavara lui 2019 se apropie, atunci se va relansa economia mondiala si e bine sa ajungi in plin fuleu pe turnanta), si o participare intr-un consiliu de administratie a unui club de fotbal, si deschiderea unei firme de relatii publice (alta treaba decat consilierea de campanie electorala), si administrarea unui talk show in care sa intrebi viitoarele doamne ministre ce carti mai citesc si unde prefera sa mearga pentru masaj. Hai ca se mai poate mai mult, mai mult… Asa ca mica neintelegere din jurul ‘Cotidianului’ chiar nu e menita sa ne surprinda. A spus cineva ca vremurile noastre dechid calea pentru jurnalisti ca Woodward si Bernstein? Si unde ar fi fost ei de cautat?
Ce deziluzie, Traian Ungureanu! Excelentul realizator de emisuni radio, de la BBC, a intrat in solda lui Basescu si s-a prostit. Nici macar nu-si mai da seama unde se termina jurnalistica si unde incepe propaganda. Cati dintre angajatii BBC-ului fac campanie laburistilor sau conservatorilor britanici? Nici unul, a doua zi ar fi zburati afara.
Cand Ungureanu inhata banii de la PDL, n-are nici un scrupul moral. Decaderea unui mare jurnalist… O epava a moralismului si a verticalitatii, asta a ajuns Traian Ungureanu.
Dragi cititori,
1. Daca vi se pare normal sa iei bani de la un partid pentru consultanta politica si sa scrii comentarii in ziar, nu pot polemiza cu dvs., e opinia voastra, v-o respect. Parerea mea este ca nu poti sa fii si consultant platit, si candidat, si comentator, „si cu slanina in pod si cu sufletul in Rai”. Trebuie sa alegi…
2. Informatia prezentata de „Cotidianul”, ca Traian Ungureanu a luat bani de la PDL in campania electorala, n-a fost infirmata. Traian Ungureanu n-a negat ca a luat bani. Unde e eroarea? Unde sint jumatatile de adevaruri? Poate ca despartirea „Cotidianului” de Traian Ungureanu trebuia sa se faca mai devreme, din campania pentru parlamentare…
3. Nu neg talentul lui Traian Ungureanu, desi cred ca a scris numeroase articole propagandistice. E vorba de statutul pe care il are. Nu vi se pare corect sa publici articole, chiar pro-Basescu, dar sa nu fii acuzat ca esti platit de PDL? Nu poate sa-l sustina pe presedintele Basescu si PDL fara sa ia bani de acolo? Daca crezi intr-o idee, de ce trebuie sa fii platit? Cred ca toti cei care il simpatizeaza pe Traian Ungureanu ar trebui sa fie primii care sa-i atraga atentia ca este intr-o mare eroare. Vrei sa faci campanie pentru un partid, OK, renunta la presa. Vrei sa fii candidat, renunta la comentarii politice. Chestiunea mi se pare atit de simpla… nu stiu de ce o complicati…
4. Cind Andrei Plesu a devenit consilier prezidential, el si-a suspendat rubrica din „Dilema veche”. Un gest normal. Ce minunat ar fi fost sa ii urmeze exemplul si Traian Ungureanu: „fratilor, fac campanie pentru PDL, ma retrag o vreme din presa, voi fi candidat, renunt la comentariile politice”.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
un fel de alex matei, dar ceva mai rasuflat!
invidia, marea invidie…
\”pana la urma prin noiembrie mi-a vorbit totusi de bani\”, rezulta de aici in mod NECESAR ca T. Ungureanu a luat bani de la PDL ca sa faca propaganda in ziar ?! Cred ca orice punct de vedere trebuie sa se bazeze pe logica si argumentatie… nu pe fantezie, fie ca ne place fie ca nu…
Mi-ar placea mai multa seriozitate si rigurozitate in sustinerea unui punct de vedere… altfel vorbim discutii (fara sfarsit)….
Draga Ovidiu Simonca,
Tinand seama de istoria presei romanesti din ultimii 19 ani (desi, pentru intelegerea problemei discutate aici si anii ce ii preced sunt elocventi) cred ca problema se poate enunta astfel: Cum se poate asigura maximum de venit de la maximum de ziare, televiziuni si posturi de radio, facand parte dintr-un numar maxim de partide pentru un interval maxim de timp? Sigur, deocamdata se lucreaza cu ipoteza ca numarul de partide din care cineva ar putea face parte e cel mult unu, desi eu imi aduc aminte de oameni care erau simultan si conservatori si social-democrati, sau simultan democrati si liberali, asa ca restrictia aceea nu ar trebui sa ne incurce in a gandi problema sub aspect strict numeric. Daca vreti sa publicati o analiza realmente utila tinerilor care se formeaza in Romania de azi, publicati un articol de matematica in care se prezinta (folosind cel mult algebra de clasa a XI-a si un pic de derivate) solutia practica la acest tip de probleme. Si nu incorporati in solutie idei sentimentale, de tipul „presa românească se degradează cu bună ştiinţă”, pentru ca nici dracu’ nu se mai gandeste la asa ceva in niste vremuri asa de furtunoase precum cele pe care le traim. Pentru solutia problemei de optimizare aminitita mai sus, dl Traian Ungureanu e un inainte-mergator, un vizionar, un precursor si un exemplu pentru toti viitori absolventi de scoli de jurnalistica, relatii publice, studii economice, drept si orice alta specialitate tangenta cu politica (intr-un numar maxim de puncte). In sensul acesta si numai in sensul acesta ai dreptate sa spui ca Traian Ungureanu n-ar fi fost „orisicine” in presa. La asta te-ai gandit, nu-i asa?
mda, nasol. si stai asa, ca poate stia si patapievici de chestia asta, iar ID nu e Cotidianul. E o revista de idei, nu?
N-ai inteles nimic din povestea cu TRU. Mesteci aceleasi jumatati de adevaruri ca si Buscu@co. Ai si tu ocazia acum sa-i dai un sut in burta lui TRU, cind e la pamint si asta nu-ti face cinste. Propagi stupiditati ca aceea ca profesiile de jurnalist si comentator sint incompatibile, ceea ce-mi spune ca nu ai citi niciodata ziare importante straine sau, daca ai facut-o, nu ai habar despre oamenii care scriu acolo. Inca ceva, care e problema ca TRU a luat bani in calitate de consilier de campanie si, in acelasi timp, scrie comentarii in ziar. Demonstreaza tu ca a luat bani de la PDL si pentru articolele din Cotidianul si eu te cred. Pina atunci insa, hai sa nu mai rumegam aiurea lucruri eronate.