BIFURCAŢII. Tovarăşa Aliona, insula Madagascar şi monumentul Holocaustului
- 21-05-2009
- Nr. 475
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
Se zice că, într-o dimineaţă, tovarăşa Aliona, femeie de serviciu la Marele Stat Major al armatelor sovietice, s-a împiedicat în timp ce dădea cu mopul prin sala calculatoarelor şi a deranjat ceva pe-acolo. S-au aprins nişte beculeţe roşii, s-a pornit o alarmă, au venit nişte generali şi-au oprit-o, gata. A doua zi, şedinţă de partid pentru sancţionarea tovarăşei Aliona: neglijenţă în muncă. Da, a greşit, au zis tovarăşii, ar trebui sancţionată; dar e aici de cînd eram noi tineri, ne făcea şi plăcinte, n-a greşit niciodată pînă acum, e mamă de familie exemplară – iar Madagascarul, ia mai dă-l dracului de Madagascar! Mare ghinion şi cu monumentul ăsta al Holocaustului! N-ai unde să-l pui şi pace. După cîţiva ani de tatonări, primăria a decis, în sfîrşit, o locaţie. S-a nimerit să fie un parc, chiar în centru, pe lîngă sediul primăriei, probabil ca să fie mai uşor de supravegheat. Acum, sigur că nu poţi să le ceri celor de la primărie să ştie că nu e voie să distrugi parcurile, mai ales într-un oraş atît de în suferinţă după o gură de aer ca Bucureştiul. Nu ştiau, aşa că s-au pus pe treabă. Fără autorizaţie, se pare. Au distrus întîi […]
bună propunerea lui Bogdan Suceava, oricum locația actuală este complet nejustificata, un loc meschin, cu benzinărie, MAI, Dambovita, de fapt, fostul cartier Dudești Vacarești reprezenta cel mai fidel istoria
O posibila locatie cu semnificatie istorica ar putea fi Piata Palatului, de la Biserica Cretzulescu spre Cismigiu, spatiul verde unde pana in ianuarie 1941 fusese Cazama gardienilor publici. Pentru istoria Bucurestilor ar fi o reprezentare importanta, iar prezenta Memorialului acolo ar completa in mod fericit acea zona plina de semnificatie istorica. Eu am aflat mai multe despre istoria acelei parti a Bucurestilor din monografia lui Gh Crutzescu dedicata ‘Podului Mogosoaei’, precum si din paginile lui C. Bacalbasa… In fond, orice reprezentare arhitectonica bine integrata in peisaj a trecutului intregit al Bucurestilor e de bun augur; imi place reconstituirea fatadei vechiului Teatru National, si mi-as dori ca repararea Centrului Vechi sa redea orasului parte din parfumul de odinioara (fara sa stearga regretul pentru cartierele care nu mai sunt).