BIFURCAŢII. Sentimentul liviuornesc al urii de mine şi de tot
- 11-06-2009
- Nr. 478
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
Încep să cred că sînt iremediabil tîmpit şi nu mă plac deloc. Nu mai înţeleg absolut nimic din ce se petrece în jur. Spuneţi-mi: e sau nu e criză? Şi, de fapt, ce înseamnă „criză“? În ’29, cum observa un amic economist, se mai sinucidea unul, mai stăteai cîteva luni fără leafă, mai pierdea unul o avere la bursă; acum? Chiar nu sînt bani? Oare nu cumva bani ar fi, dar cei puşi să-i administreze sînt incompetenţi, proşti şi răi? Sau poate ăştia profită de o criză despre care nimeni nu ştie cît e de gravă ca să taie de unde oricum voiau să taie? Ei, cum care ăştia…? Lîngă mine, CEC-ul de la parterul blocului e în plină reamenajare şi înluxoşire. N-o fi costat mult, dar orişicît, pe vreme de criză declanşată, zice-se, de bănci… La Universitate, compartimentul Cercetare şi-a amenajat birouri noi şi frumoase, în fostul local al unui cămin. Asta, în timp ce noi, pentru care, pasămite, lucrează ei, nu putem derula nici un grant, pentru că nu sînt bani. Uitaţi cum a fost: În martie 2008, am depus proiecte de cercetare. Trebuia să primim rezultatele în vară. Au venit în octombrie. De atunci, ne-au tot […]
Cred ca in ceea ce-i priveste pe birocrati tri-granita intre rautate, incompetenta si pura lene e fluida. Cel mai usor e sa nu faci nimic pur si simplu, pe locul doi ar fi sa nu stii ce trebuie/poti sa faci. Cand mi-am dat demisia de la Universitate acum 5-6 ani am umblat trei zile dupa hartii si semnaturi, si- i-am gasit pe totii birocratii la tigari&cafele si Solitaire sau sah pe internet (uau!), motive pentru care in SUA te-ar zbura pe usa afara in unele locuri. Semnaturile acelea (pentru lichidari) nu insemnau abolut nimic pentru ca mi-au fost date fara a verifica vreun cont/act. Nu stiu ce se poate face cu oamenii astia. Din cate tin minte de prin anii 92-93, sefii serviciilor financiar si personal din Universitate erau foarte tari pe pozitii si inamovabili. S-a schimbat ceva?
Legat de granturi: cred ca in articol e vorba de granturi CNSIS doar. Sper ca granturile UE nu au intrat si ele in faliment, sau? Fiindca veni vorba de UE am o nelamurire: nu sunt granturile europene de preferat celor autohtone? In primul rand ar trebui sa fie mai stabile si mai valoroase pe cv. In al doilea rand banuiesc cum ca sunt acordate pe criterii valorice ceva mai reale si nu pe „puncte”. Singurul dezavantaj ar fi ca cele CNSIS ar fi fost atat de mari acum doi ani (din cate am auzit) ca ar face invidios pe orice cercetator din SUA, unde cuantumul (pe an pe cercetator) poate fi de doar 20 de mii de dolari, cu o regie de 50% (pentru fiecare dolar cheltuit universitatea va lua 50centi, adica poti folosi doar 67% din bani, restul ii ia universitatea).
Bun, e usor sa scriem si sa ne vaitam pe forum, dar ce e de facut? Cine are putere reala in afara guvernului, i.e., ministerul de finante. Presa? ONG-urile?
Daca tot s-a mentionat aici despre sinuciderile motivate de consecintele crizei economice, exista multe analize ale acestui fenomen. Am sa mentionez aici doar cateva linkuri:
http://www.alternet.org/workplace/123563
http://www.nydailynews.com/money/2009/01/06/2009-01-06_german_billionaire_adolf_merckle_commits.html
http://www.huffingtonpost.com/2008/10/14/financial-crisis-suicide_n_134453.html
Nu cred ca e loc de detasare si ironie; nuantele acestea erau pentru vremuri senine.