MUZICĂ. Cu barbă, fără barbă: Repin şi Brahms

Cînd vine vorba de Siberia, nu prea ai motive de încîntare: cu gîndul la istorie (pe lîngă climă) simţi că te ia cu friguri. În cel mai bun caz, te poate reconforta imaginea unui „Se poate şi mai rău! Unde? În Siberia!“, cînd îţi pierzi şi ultimele resurse de optimism. De la o vreme însă, Novosibirskul a răsturnat prognozele şi geografia şi a aşezat periferia în centrul atenţiei muzicale, de cînd doi copii-minune (azi bărbaţi în toată firea) au cucerit Vestul cu arcuşuri de vioară: Vadim Repin şi Maxim Vengerov. Purtaţi prin Uniunea Sovietică a lui Brejnev ca noii exponenţi ai geniului rus şi proletar, cei doi au fost printre primii benificiari ai perestroikăi, ajungînd, după puţină vreme, idoli ai scenei internaţionale. Printr-o tainică (sau trainică?) potrivire, cei doi sînt cum nu se poate mai diferiţi, un fel de Federer şi Nadal ai virtuozităţii violonistice. În timp ce Vengerov duce tehnica şi expresia pînă la limita imaginarului (şi, pentru unii, a suportabilului), cu îndrăzneală şi vigoare pasională şi atletică, Repin parcă nu depune nici un efort, în drumul spre glorie. Comparaţia sportivă se prelungeşte şi în detaliu, dacă luăm în calcul retragerea neaşteptată a lui Vengerov, în urma unor probleme […]