BIFURCAŢII. Acceleratul ca paradigmă a acţiunii ministeriale

Ce frăsuială! Ce emoţie! Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici? Doamna Ministru, micuţa Cati, Abramburica, de, s-a pus pe tulburat apele. Ce-o fi apucat-o taman acum? I s-a urît cu binele? De fapt, ce-a făcut? Brusc, într-un moment de luciditate, a recunoscut ceea ce toată lumea ştie de ani buni: o mare parte a învăţămîntului universitar, privat şi de stat, funcţionează în regim de butic non-stop de la colţul blocului sau de „Magazin mixt“ din bătătură, peste drum de bufetul comunal. Ei şi? Moare cineva? N-am trăit noi bine pîn-acum? S-a plîns vreun părinte că progenitura are la clasă un profesor ieşit de la „Spiru Haret“? Eu n-am auzit. În schimb, anul trecut, la examenul de definitivat, am găsit o teză pe care nicicum nu o puteam trece; nu mai ştiam în ce gaură să intrăm de ruşine, ne uitam pieziş unul la altul, neştiind cine i-a dat auctorului blestemăţiilor note de trecere în facultate; ne-am liniştit cînd am deschis tezele: era vorba despre o absolventă de „Spiru Haret“. Liniştit – un fel de-a spune: o parte dintre profesorii de la „Spiru Haret“, de la Matematică, erau (sînt) colegi ai noştri… E clar că nu e întotdeauna vorba despre cursuri proaste […]