BIFURCAŢII. Kris

Pe Kris l-am cunoscut în 1997, prin iunie. Îl ştiam de cîţiva ani buni, de cînd irupsese în domeniul de care mă ocupam şi eu şi îi cam schimbase faţa. Avea, de fapt, un doctorat în fizică, dar se reprofilase pe geometrie diferenţială, în care venise cu intuiţia de la Fizică: o combinaţie imbatabilă, cînd eşti bun. Şi el era. Ne scriam, dar nu ne văzusem niciodată. Polonez de origine, emigrase în America prin 1983, însă venea în fiecare an în Europa, mai ales la Institutul „Max Planck“ din Bonn. Acum, în mai 1997, era acolo, iar eu la Dortmund.   M-am dus la Bonn, o aruncătură de băţ, nu puteam rata ocazia – am luat bilet ieftin, de weekend. Mă aştepta la gară, venise cu bicicleta – în Europa redevenea european; în New Mexico-ul lui, nu se dădea jos din maşină, era mai american decît americanii de viţă. Pentru recunoaştere, purtam un tricou cu inscripţia „Baby, I’m gonna Liviu“. A funcţionat. Am mers la institut, am discutat, am făcut nişte calcule, nu l-am convins (aveam să le finalizez după doi ani cu un coleg bulgar), apoi am mers acasă. Locuia la Maya, într-un sat aproape de Bonn. Ne-am aşezat […]