Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Ce e rău şi ce e bine
- 13-08-2009
- Nr. 487
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 7 Comentarii
Scandalul generat de măsurile timide ale doamnei Andronescu a dat ghes la dat cu părerea unei mulţimi de aflători în treabă, bloggeri sau „comentatori“ grafomani, de regulă anonimi, pe forumurile revistelor şi ziarelor. Toţi au păreri ferme. Sînt inteligenţi şi n-au dubii. După ei, universităţile de stat, în goana lor hulpavă după studenţi, s-au pus pe demolat concurenţa. Majoritatea acestor indivizi cu logică şontîcă nu pricep un lucru elementar, formulat limpede şi concis de Rodica Zafiu în România literară din 31 iulie: „vocile alarmate nu reprezintă concurenţa invidioasă, ci reacţia firească a unei bresle care îşi apără standardele şi legitimitatea“. Numai un neştiutor – care ar trebui, în consecinţă, să se abţină de la cuvînt –, un imbecil sau un răuvoitor interesat poate susţine contrariul. În chestie nu e calitatea, indubitabilă, de fost cadrist a lui Bondrea, ci calitatea execrabilă a pregătirii pe care o oferă majoritatea universităţilor private. Calitate care se poate testa şi după „vîrfurile“ absolvenţilor lor (se poate consulta Cotidianul din 5 august pentru cîteva mostre şi, spre comparaţie, liste de alumni de după 1990 ale facultăţilor de stat, de exemplu http://fmi.unibuc.ro/ro/alumni/). Exact ca în privinţa vinei pentru porcăriile petrecute în regimul comunist, unde băieţii inteligenţi […]
Domnule Hurduc,
Multumesc de raspunsuri. Au adus un plus de lumina in discutia de fata.
Toate cele bune
Am sa incerc sa raspund cat mai concis intrebarilor.
1. Domnilor, ce parare aveti de numarul Dvs. de studenti? Vi se pare normal ca facultatile unde predati, si altele de acelasi profil, sa scolarizeze absolventi pe care domeniul de munca aferent studiilor nu ii poate absorbi nici macar pe jumatate (si nu neaparat in timpuri de criza)?
Facultatea la care predau eu, Inginerie Chimica si Protectia Mediului (Univ. Tehn. Iasi) are de mai bine de 5 ani, intre 95 % si 135 % oferte de locuri de munca, fata de numarul absolventilor pe care-i avem. Problema este alta la noi. Foarte greu, absolventii nostri sunt dispusi sa paraseasca Moldova, iar majoritatea ofertelor sunt Ardeal si in zona de sud a Romaniei.
2. Considerati benefica social reprofesionalizarea unor absolventi din lipsa de optiuni in domeniul in care si-au incheiat studiile, deoarece piata nu are nevoie de un asemenea numar de angajati? Cat de buni profesionisti credeti ca vor fi intr-un domeniu conex sau diferit de studiile pe care le-au terminat ?
Indirect, am raspuns la aceasta intrebare pe topicul \”Recitiri. Despre nişte diplome false.\” Cred ca intr-o societate instabila si imprevizibila din punct de vedere al evolutiei pe termen lung, asa cum este cazul Romaniei, o instruire preponderent pe orizontala este in favoarea absolventului. In opinia mea, este esentiala structurarea sistemului de gandire a studentului intr-o maniera inginereasca, pe parcursul studiilor din cadrul universitatii noastre. Chiar daca nu reusesti sa profesezi exact in domeniul in care te-ai pregatit, cu un astfel de sistem de gandire, te poti adapta mult mai usor cerintelor pietii (ma refer evident la domeniul tehnic).
3. Sunteti de parere ca angajarile in Romania se fac pe criterii de merit si competenta in asa fel incat cei mai buni studenti, de la facultatile de elita, activeaza profesionist in domeniile lor de munca?
In general, cred ca angajarile in Romania nu se fac pe criterii de competenta. Cu toate acestea, absolventii foarte buni din universitatile de traditie (fiind putini la numar) isi pot gasi fara probleme un loc de munca. In mod particular, pe domeniul polimerilor, pot sa va spun ca angajatorii prefera absolventii de la UTI.
4. Vi se pare normal ca statul sa calculeze cerintele pietii doar pentru studentii de la buget ? Atunci ce rost are, profesional vorbind, sa oferi locuri cu taxa (cu exceptia celor care vor sa faca o a doua facultate) la facultati de stat cand statul este constient ca piata nu este suficient de dezvoltata pentru a ii incadra in campul muncii?
Am fost intotdeauna un adversar al ideii locurilor cu taxa la universitatile de stat. La inceput, acest sistem a folosit la mascarea sub-finantarii universitatilor. Treptat insa, el a devenit o sursa de imbogatire a unui anumit segment al corpului profesoral (vezi solicitarile absolut anormale la specializari supra-saturate cu absolventi, cum ar fi educatie fizica, geografie, stiinte economice, drept etc). In opinia mea, locurile cu taxa ar trebui eliminate total din universitatile de stat, sau limitate la cel mult 5-10% din totalul locurilor bugetate.
5. Cum creditati nivelul de pregatire al unui absolvent de la taxa? L-ati recomanda?
In facultatea in care imi desfasor activitatea, datorita numarului foarte mic de studenti cu taxa, nu exista practic diferente intre absolventi. Pentru universitatile cu un numar mare de studenti cu taxa, sistemul mediilor care permite trecerea de la taxa la buget poate fi mobilizator pentru o cat mai buna pregatire. Oricare ar fi sistemul, este de preferat un absolvent de la buget.
6. Cine si cu ce interes permite de 10-15 ani functionarea atator universitati private ? Sunt acestea utile, dau randament in ceea ce priveste calificarea reala? Si cine permite, profesional vorbind, prezenta unui numar de peste 50% de studenti la taxa in cadrul facultatilor de stat, destinate in esenta bugetatilor ?
Deja am raspuns anterior la aceasta intrebare. Interesele sunt strict de natura financiara (si din pacate banii nu se dirijeaza in investitii, ci la salarii). Responsabil de aceasta situatie este MECI ! Daca s-ar respecta criteriile de calitate (70-80 % din posturile existente sa fie ocupate cu titulari) nu ar mai exista situatii in care un cadru didactic sa tina 11-14 norme (eventual si la 4-5 universitati daca se poate) !!! Solutia de corectare a situatiei existente ar fi revenirea la finantarea pe posturi, asa cum se intampla in momentul de fata in toate tarile din Europa. Daca fiecare profesor (bugetar) ar avea un salariu fix, nu ar mai exista nici un interes in a scoate la concurs sute de locuri cu taxa. Ar fi si mult mai economic in aceasta perioada de criza.
7. Care este calitatea minim recomandabila a cercetarii stiintifice si ce finalitate are aceasta in dezvoltarea societatii romanesti ?
Aici discutia este ceva mai ampla, pentru ca in viziunea universitara moderna, cercetarea reprezinta o parghie de instruire mult mai eficienta decat metoda cursurilor traditionale. Acesta este si motivul pentru care s-au introdus cele 3 cicluri de studii universitare (licenta, masterat, doctorat) din care ultimele doua, presupun derularea unei activitati de cercetare in proportie de 50-80 % din totalul orelor alocate. Cercetarea familiarizeaza studentul cu modul de lucru in grup, in plus dialogul direct intre student si conducatorul stiintific, reprezentand o maniera mult mai eficienta de transfer a informatiilor si de dezbatere a ideilor. In ciuda aparentelor, importanta cercetarii in Romania este cu mult mai mare decat in cazul tarilor puternic dezvoltate. Activitatea de cercetare ne poate ajuta in primul rand la formarea elitelor, de care ducem o mare lipsa. Activitatea de cercetare, daca ar fi derulata in mod corespunzator, ar trebui sa aiba efecte benefice si in ceea ce priveste calitatea corpului profesoral. Nu e un secret faptul ca doar 10-15 % dintre profesorii universitari corespund standardelor internationale de performanta. Nu vad un alt mijloc de a creste acest procentaj, decat implicarea mult mai puternica a universitatilor in activitatea de cercetare. Daca va referiti cumva la rezultate directe ale cercetarii (brevete) si implementarea lor in industrie, e clar ca in momentul in care am avea 70-80 % din corpul profesoral, care sa corespunda standardelor internationale, ar fi cu mult mai consistente si rezultatele cercetarii. Cercetarea este peste tot in lumea universitara motorul progresului si a perfectionarii continue. In consecinta, universitatile ar trebui ierarhizate si finantate diferentiat pe baza criteriilor de performanta din cercetare (vizibile international). Nu ar trebui permis oricarei universitati sa organizeze studii de master si doctorat, daca nu sunt in spate si rezultatele corespunzatoare (articole publicate in reviste cotate ISI).
Domnilor Ornea si Hurduc,
Cunoscandu-va deja interesul pe care il aratati in raport cu problemele ce macina mediul universitar autohton, as dori, in masura in care puteti, sa-mi raspundeti la cateva intrebari, pe care le consider pertinente si de interes general:
1. Domnilor, ce parare aveti de numarul Dvs. de studenti? Vi se pare normal ca facultatile unde predati, si altele de acelasi profil, sa scolarizeze absolventi pe care domeniul de munca aferent studiilor nu ii poate absorbi nici macar pe jumatate (si nu neaparat in timpuri de criza)?
2. Considerati benefica social reprofesionalizarea unor absolventi din lipsa de optiuni in domeniul in care si-au incheiat studiile, deoarece piata nu are nevoie de un asemenea numar de angajati? Cat de buni profesionisti credeti ca vor fi intr-un domeniu conex sau diferit de studiile pe care le-au terminat?
3. Sunteti de parere ca angajarile in Romania se fac pe criterii de merit si competenta in asa fel incat cei mai buni studenti, de la facultatile de elita, activeaza profesionist in domeniile lor de munca?
4. Vi se pare normal ca statul sa calculeze cerintele pietii doar pentru studentii de la buget? Atunci ce rost are, profesional vorbind, sa oferi locuri cu taxa (cu exceptia celor care vor sa faca o a doua facultate) la facultati de stat cand statul este constient ca piata nu este suficient de dezvoltata pentru a ii incadra in campul muncii?
5. Cum creditati nivelul de pregatire al unui absolvent de la taxa? L-ati recomanda?
6. Cine si cu ce interes permite de 10-15 ani functionarea atator universitati private? Sunt acestea utile, dau randament in ceea ce priveste calificarea reala? Si cine permite, profesional vorbind, prezenta unui numar de peste 50% de studenti la taxa in cadrul facultatilor de stat, destinate in esenta bugetatilor?
7. Care este calitatea minim recomandabila a cercetarii stiintifice si ce finalitate are aceasta in dezvoltarea societatii romanesti?
Sunt de parere ca sunt multe alte intrebari similare la care as dori sa primesc un raspuns. M-as multumi daca m-ati lamuri cu privire la cele de mai sus.
Cu respect
Domnule Hurduc,
Va multumesc pentru bunavointa si tonul civilizat, absolut recomandabil intr-un schimb de opinii, cu care mi-ati raspuns. Am inteles foarte bine la ce va referiti cand vorbiti de “ideea periculoasa” pe care am vehiculat-o la randul meu si din care ar rezulta o anumita inutilitate (in primul rand, financiara, dar nu numai) a invatamantului si cercetarii romanesti in genere. Sunt insa sigur ca, daca ati fi urmarit cu ceva mai multa atentie linia argumentativa, eu nu am facut altceva decat sa duc pana la capat, fortat de logica deductiilor, anumite rationamente in nuce prezente in articolul D-lul Ornea.
Si, dupa cum se observa din comentariul meu, nici nu sunt de parere ca universitatile romanesti nu produc nimic meritoriu si ar trebui puse la index pentru futilitate (ar fi ciudat sa cred asta cand eu insumi sunt produsul acestor universitati).
Ipoteza drastica de mai sus este intr-adevar intalnit in dezbateri televizate, dar, mai mult decat atat, este chiar modul in care o parte sensibil in crestere a angajatilor din multinationale percep in clipa de fata munca Dvs, si a D-ului Ornea, de zi cu zi. Tot ce am facut a fost un Gedankenexperiment – scuzati-mi pedanterie –, dar si o aluzie la un fel de a gandi, cat se poate de viu in societatea romaneasca, mai ales in randul tinerilor de sub 35 de ani care lucreaza intr-o multinationala si care, manati de un pragmatism feroce si o lipsa crasa de respect fata de orice nu este sinonim absolut cu banii, nu inteleg de ce 40,000 de cadre didactice sunt platite pe degeaba, din punctul lor de vedere, din banul statului.
Ce cerceteaza si ce produc acesti profesori? Doar fiecare tanar angajat din Vodafone, Oracle, Petrom, BCR, Deloitte, Colliers, Media Pro, Ringier etc. a trecut cel mai probabil printr-o facultate (nu conteaza daca la stat sau privat), adesea, motivat doar de dorinta de a capata o diploma, iar cei mai multi din acesti tineri au trebuit sa invete meseria de la zero (ei insisi recunsosc ca nu folosesc aproape nimic din studiile facute) si nu fost nici cat negru sub unghie impresionati de beneficiile reale aduse de profesorii din facultate (din cele 40,000 de cadre didactice existente), beneficii care, cu exceptia diplomei, nu s-au concretizat in nimic tangibil.
Toate aceste prejudecati, stupide pana la urma, trimit la o realitate pe care si Dvs. o semnalati: nivelul foarte scazut al cercetarii si al pregatirii universitare din Romania. Importanta cercetarii in domenii de baza, ca cele metionate de Dvs., alaturi de specialistii creati de universitati, sunt lucruri care evident ca sprijina rolul social al educatiei, un rol esential in orice societate moderna sanatoasa.
Dar, scuzati-ma, cat beneficiaza societatea romaneasca din cercetarea si pregatirea academica asa cum sunt facute acestea in clipa de fata in Romania? In antiintelectualismul lor feroce, hiperpragmaticii din multinationale trag un semnal de alarma si va dau si o nota, sub limita de promovabilitate. Ei stiu ca Romania nu are industrie (au avut grija unii care ne conduc sa o faca bucati si sa o vanda la fier vechi) si ca singura dezvoltare reala care s-a produs in ultimii 20 de ani este delimitata de mediul urban, ca s-a produs exclusiv datorita investitorilor straini, exact aceste minunate multinationale care ne dau locuri de munca, salarii occidentale si o uriasa satisfactie profesionala. Investitorii straini au privit inca de acum 10 ani cu mefienta produsele scolii romanesti si tocmai de aceea daca doresti sa cresti profesional intr-o multinationala, dupa esentialele “experienta si profesionalism”, ai nevoie de o atestare care sa vina din Occident.
Absolvi un master la o facultate de prestigiu din strainatate, de tip MBA sa zicem (e foarte util!), si poti sa accezi la un post de conducere excelent remunerat in multinationala x din Romania. E o practica curenta care a dat deja rezultate. Cunosc tineri care prefera sa munceasca si sa faca un ACCA sau CFA, programe onorabile si scumpe, dar care au toate motivele sa spere ca in urma acestei atestari internationale vor ajunge manageri romani platiti cu cel putin 3000-4000 de euro pe luna. De ce nu fac un master la ASE sau un doctorat la Universitate? Pentru ca, citez, « nu se merita » (sic !). Sau, alteori, prefera sa « le faca si pe astea ».
De ce va mirati atunci ca vi se taie fondurile si sunteti boscoriditi cand proprii absolventi, ma refer numai la salariatii tineri din companiile de renume mondial, va privesc cu indiferenta si chiar foarte acid? E normal data fiind situatia generala. Si apoi, cati cercetatori romani se pot compara cu cei de la marile universitati din Ivy League, sa zicem? Avem noi laboratoarele, fondurile si calitatea umana ireprosabila de acolo? Pai, suntem praf pe langa ce se intampla prin Europa de Vest, suntem nu numai cu 50 de ani inapoi, dar si cu mari sanse sa ajungem chiar cu un secol in spate daca mergem in continuare pe drumul pe care am pornit-o in ultimii 10-15 ani. Sper ca nu aveti nimic de obiectat la cele de mai sus.
Logic ca sectorul privat nu inseamna numai angajatii din multinationale, dar, daca va ganditi bine, in restul cazurilor, sectorul privat este poluat in majoritatea cazurilor de srl-uri cu angajati la negru, de fabrici semifamilentare (atatea cate au mai ramas: vedeti cazul Braiconf), de multe afaceri mizerabile care se bazeaza pe munca prost (si ilegal) remunerata, care, evident, ca dau un job oamenilor fara facultate care trebuie sa supravietuiasca! Doar nu tocmesti la negru un muncitor pe santier care a terminat Fizica la Magurele! Si exact pentru acesti oameni, care lucreaza in mediul privat romanesc sau in mediul bugetar (la primarii locale, in administratii nationale, etc.), exista dugheana facultatilor private! Cum nu au forta financiara (capacitatea intelectuala nici nu mai conteaza!) sa faca la taxa o facultate de stat prefera sa mearga la facultatile private. Toti vor vrea acea diploma care sa le ofere un post caldut la stat sau unul, ceva mai fierbinte, intr-o sucursala de banca comerciala!
Cat despre ASE, vreau doar sa va zic ca destul de multi dintre profesorii de acolo lucreaza prin multinationale, ministere sau au firme personale si ca, inca din anul al 2-lea, tind sa-i incurajeze pe studenti sa se angajeze, fiindca oricum, diploma vine de la sine, prezenta e o problema insignifianta, iar de invatat, nu?, tot aplicand inveti! Dar probabil ca stiti toate acestea mai bine decat mine. Unde e calitate a invatamantului aici?
Raspunsul la intrebarea pe care mi-ati pus-o in final este simplu: Romania nu trebui sa retina tinerii capabili, ci trebuie sa le ofere o alternativa viabila la plecarea de tara Cine paraseste Romania o face aproape intotdeauna pentru ca societatea de care se desparte cu drag nu ofera nimic la nivelul asteptarilor unui om de bun-simt! Acesta era punctul meu de vedere din comentariu: faceam aluzie la neputinta generatiei mature si la putere, din care Dvs. si domnul Liviu Ornea faceti parte, de a oferi un mediu propice in care noi, tinerii, sa existam fara sa ne transformam in niste brute dezumanizate. Asta era tot.
Scuzati-mi vana grafomana
Stimate Domn,
Nu pot sa neg faptul ca aveti dreptate in unele puncte ale comentariului dumneavoastra. Insa pentru ca incercati sa atingeti unele probleme de principiu ale educatiei, distorsionand lucrurile intr-o proportie importanta in unele zone, ma simt obligat sa fac unele precizari. Dumneavoastra sustineti ideea periculoasa (pe care am mai auzit-o de multe ori vehiculata in dezbateri televizate) ca universitatile nu produc bani si ca atare ar cam trebui sa-si tina gura si sa se inchine zilnic la sefii multinationalelor, care de fapt duc in spate societatea in ansamblul ei. In contextul celor scrise in comentariul dumneavoastra (bine argumentat in unele puncte), ma surprinde o astfel de idee absolut ridicola. Tocmai pentru ca este vorba despre o revista de cultura, nu cred ca ar mai trebui precizat rolul esential al unui sistem educational intr-o societate si anume cel de transmitere si dezvoltare a cunostintelor. Pai daca nu erau scolile si universitatile, nu prea existau acum nici multinationalele care sa ne dea de mancare. Iarasi nu cred ca ar mai fi trebuit sa precizam importanta cercetarii fundamentale din zona stiintelor de baza (matematica, fizica, chimie, biologie) pentru a putea discuta despre tehnologii avansate, despre materiale inalt performante etc. Sigur ca nici domnul Ornea, nici eu si nici un alt cadru didactic nu producem bani direct, atunci cand explicam pe tabla studentilor anumite concepte, teorii etc., insa fara specialistii pregatiti in universitati, nu ar exista nici industrie, nici multinationale si nici retele comunicatii. Poate ca ar exista banci, dar cu siguranta ca nu am avea ce face cu ele. Faptul ca sistemul educational si de cercetare are o importanta strategica pentru o natiune, o reflecta faptul ca in toate tarile puternic dezvoltate, in perioada de criza au crescut fondurile alocate acestor domenii. Evident ca Romania nu putea sa faca decat taman pe dos, taind aproape complet fondurile de cercetare si boscoradindu-i de zor acum pe cei din educatie si cercetare. Se face mare tapaj zilele acestea ca salariile din sistemul bugetar, sunt mai mari decat cele din domeniul privat. Insa nimeni nu spune ca in zona educatie, sanatate si administratie, 65-70 % din salariati au studii superioare, ceea ce justifica de departe cei 2.300 lei salariu brut. La fel se uita si faptul ca in sectorul privat, dominanti numeric sunt cei fara studii superioare, iar salariile reale sunt mai mari decat cei 1.800 lei, fiind mascate prin alocare de prime, diverse facilitati, sau chiar prin „bani negri” platiti direct in mana angajatului, ca sa nu mai dea angajatorul mare lucru la stat (ca doar asa au invatat la ASE si USH manjerii sa-si conduca afacerile in mod profitabil).
Sigur ca sistemul universitar de stat are o multime de hibe si eu sunt unul dintre cei care am incercat alaturi de alti colegi (vezi Forumul Academic Roman) sa le scoatem in evidenta si sa gasim solutii de remediere . Insa problemele pe care le are sistemul de stat in momentul de fata, deriva in principal din modul sau de organizare si finantare. E foarte adevarat ca dintre cele 40.000 de cadre didactice universitare, doar 10-15 % raspund standardelor de performanta internationale si tocmai de aceea numarul universitatilor de stat ar trebui redus la 15-20. Insa faptul ca tinerii bine pregatiti si capabili din Romania pleaca aiurea, nu mai este o vina a universitatilor. Conform celor scrise de dumneavoastra, pentru a tine tinerii capabili pe loc, astfel incat fondurile alocate educatiei sa fie rentabile pentru romani, ar trebui ca universitatile performante sa-i pregateasca pe studenti la fel ca pe cei de la USH, ca sa nu se uite nimeni din exterior la diplomele romanesti. Credeti ca este profitabil pe termen mediu si lung un astfel de punct de vedere ?
Domnule Ornea,
Consultand lista de absolventi ai facultatii unde predati, si pe care, scuzati-ne logica deficitara, o reprezentati, un anume fenomen bate la ochi: majoritatea zdrobitoare a studentilor care au urmat cursurile Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea Bucuresti, nu activeaza si nu se folosesc de cunostintele lor in Romania. Fara indoiala ca esti patruns de un sentiment de bucurie vazand cati profesori, doctoranzi si doctori, cercetatori a produs o singura facultate de stat in ultimii 20 de ani, dar atunci cand, tu, cetatean roman get-beget, observi cu ceva mirare ca tot ce produce mai bun scoala romaneasca se scurge in think tankurile occidentale, parca-parca, te simti ca si cum banii din invatamant, atunci cand dau roade, merg, ca de obicei, la straini. Indubitabil, putem noi sa-i retinem pe niste tineri eminenti de la a-si construi o cariera fulminanta, remunerati cumsecade, undeva la o Universitate din Vest sau intr-o multinationala in tara-mama? In democratie, asa ceva este cu neputinta de imaginat. Ramane de vazut, si poate domnul Ornea ne va lamuri, de ce miriada de profesori excelenti pe care o creaza Facultatea de Matematica si Informatica prefera sa prinda o bursa in afara si sa ramana, pe cat la va sta in putinta, acolo. Ce-i motiveaza in decizia lor finala? Sa fie oara de vina scoala care i-a adus pe asemenea culmi ale profesionalismului? Sau statul in care au trait pana in punctul in care au plecat in afara, aproape ca niste emigranti? Ar fi interesant sa-i intrebam pe acesti alumnii de succes care au fost motivele rationale pentru care au lasat Romania pentru atatea si atatea meleaguri straine. Poate domnul Ornea s-ar mai domoli oleaca atunci cand arunca cu mizerie doar intr-o singura ograda, cand, vorba aceea, ograda asta ne cuprinde pe toti, more or less, inclusiv pe dumnealui.
Va multimim ca ne aduceti aminte, noua, acestor anonimi grafomani posesori ai unei logici intortocheate si falacioase, ca si la facultatile de stat se petrec aceleasi lucruri bizare ca pretutindeni. Nu intelegem totusi de ce jubilati parca atunci cand sustineti, destul de meschin, ca aberatiile din invatamantul de stat sunt mai reduse ca numar decat cele din cel privat. Sa ne multumim cu un rau mai mic? Cuantificam matematic turpitudinile si apoi ne declaram, delectandu-ne chiar, mai putin maculati? Interesanta logica aceasta!
Mentinandu-ne in limitele logicii Dvs., permiteti-mi un experiment: sa zicem ca universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Dunarea de Jos din Galati, A.S.E. din Bucuresti, Universitatea Hyperion (pentru a le duce aminte doar pe cele mentionate direct in articolul Dvs.: evident, lista e mult mai lunga), s-ar apuca sa faca coloane de alumnii de succes asa cum gasim pe site-ul Facultatii unde predati. Presupun ca puteti concepe listele, strivitoare cantitativ, cuprinzand nume de ministrii, profesori universitari, secretari de stat, economisti, bancheri, etc. pe care aceste universitati i-au avut ca studenti. Elite, cum s-ar zice! Presupun ca aveti habar care este pregatirea academica a unor Elena Udrea, Elena Basescu, Marean Vanghelie, domnul Videanu, etc. (la infinit). Pai, aproape toata economia vie din Romania functioneaza astazi sub managementul majoritar al absolventilor de A.S.E! Acei directori de banci comerciale, de multinationale, remunerati absolut decent, sunt cei datorita carora, prin intermediul companiilor unde detin roluri de conducere/de decizie, statul stoarce taxe si impozite, aceleasi din care Dvs., ca bugetar, sunteti platit. Sau ati uitat? Exact acel individ care nu s-a preocupat decat sa ia o diploma de la A.S.E. pentru ca, astazi, la 35 de ani, sa ajunga manager in firma x care aduce bani la bugetul statului, este cel datorita caruia Dvs. puteti sa fantazati in fata unei table cu cifre. Pragmatismul lui lacom, asezonat cu incultura si cinism, va da Dvs, si altora din sistemul de invatamant, de mancare. Luna de luna. An de an. Putin, prost poate, dar nu Dvs. produceti bani lichizi. Dvs. produceti bunuri simbolice, intangibile, greu cuantificabile. Spun toate acestea in lumina capitalismului neimbacsit ideologic pentru care pledati. E vorba de acel capitalism din cauza caruia poeziile in cifre si formulele de la tabla, poezii absconse, nu inseamna nimic daca nu e vorba de si doar de bani. Multi, cu lopata, mereu pe un profit ascendent! Acesta este pulsul frenetic dintr-o multinationala si nu ritmul ticait, batranicios, si, fatalmente depasit, al coridoarelor facultatii unde lucrati. Coridoare cu adevarat imbacsite!
Dar eu nu apelez la logica Dvs.! Sunt sigur ca situatia precara din punct de vedere economic in care ne aflam exclude scenariul de mai sus: Romania sufera mai degraba de oameni de afaceri incompetenti, iar managerul de multinationala este adesea doar o papusa in mainile birocratiei, extrem de bine unsa si productiva, a directivelor venite de la Centru (sediul-mama!). Profiturile imense se intorc, fireste, in patria de origine (sau nu!), in Romania ramanand doar fisicul si comisioanele/bacsisurile grase ale unor autohtoni indoielnici si norocosi.
Dar sa revenim la articolul Dvs. Vorbiti aluziv de angajatorii seriosi care ar avea in vedere absolventi doar de la anumite facultati (de top). Nu cred ca sunteti nici macar vag familiarizat cu conditiile de verificare de la un interviu modern: in primul rand, experienta in domeniu (adesea decisiva in posturi importante), in al doilea rand, compatibilitatea studiilor cu domeniul de munca, in al treilea rand, limbile straine (in masura in care sunt parte integranta din job), in al patrulea rand, felul in care iti motivezi rolul la virtualul loc de munca. Facultatea este ceva de la sine inteles, daca te califici foarte bine pentru fiecare dintre conditiile de mai sus. Evident ca un absolvent de Harvard va avea mai mult de castigat decat unul de la Universitatea Bucuresti, dar nu exclusiv pe baza de studii esti angajat la Goldman Sachs. Angajatorii stiu foarte bine, in urma unor studii sociologice cat se poate de serioase, cam cat la suta din cunostintele dobandite strict in facultatile din Romania se folosesc in domeniul in care esti, ca absolvent cu studii superioare, angajat. In multe cazuri, cu exceptia medicinei, ingineriei, dreptului, arhitecturii, conservatorului si teologiei (meserii care nu au fost inca cu totul atinse de ciuma invatamantului privat), etc. nici 10%! Asa ca, domnule Ornea, cu tot respectul, nu stiu ce surse aveti cand va apucati sa opinati bazaconii despre felul in care gandesc cei din HR. Sunt totusi oameni care au o profesie complexa, pe care nu o poti rezuma abstract din condei!
In final, si astfel imi inchei pledoaria grafomana (dar nu pot fi altfel cand imi sar pur si simplu in ochi afirmatiile zguduitor de neargumentate, de ignorante, pe care le faceti tocmai intr-o revista de cultura cu ceva prestigiu in tara asta), sunt de acord cu doamna Zafiu, pe care binevoiti sa o citati: ar trebui sa ne indignam cu totii de standardele joase si de legitimitatea din ce in ce mai scazuta pe care o detine breasla profesorilor in Romania contemporana. Dar desi, din perspectiva Dvs. si a majoritatii colegilor Dvs., vinovati de situatia actuala sunt ciupercariile post-decembriste intitulate pompos universitati private, nu conteniti, ca exact peste un paragraf de la acesta frumoasa declaratie de principii, sa insiruiti, de data asta concesiv si folosind un standard dublu, lista neagra a pacatelor, aproape acelasi cu cele de la facultatile private, pe care propria Dvs. facultate, de stat, le are. In ciuda faptului ca Facultatea de Matematica are decenii in spate si un prestigiu indelebil, Romania in care au studiat matematici Titeica, Barbilian, sau Solomon Marcus s-a intamplat ca, din nefericire, sa moara sub tavalagul istoriei, al transformarilor sociale, al schimbarilor de mentalitati, al metamorfozelor, uneori previzibile, alteori spontane, prin care acest organism denumit societate a trecut in ritmuri aiuritoare pentru o viata de om. Cred ca Doamna Zafiu vorbeste din perspectiva studentei excelente care a fost acum cateva decenii bune, cand somitati ca Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, etc. ii erau, spre cinstea noasta a tuturor, dascali cutremurator de inteligenti, de eruditi, de bogati din punct de vedere al invataturii umane! Iar cu asemenea profesori, emanati dintr-un corp social care ii crea si ii accepta, avem si studenti ca doamna Zafiu sau, de ce nu?, ca Dvs.! Dar, intre timp, societatea nu mai cultiva valorile in care ati fost educati si cu care v-ati obisnuit. Dimpotriva. Aruncati o privire pe strada sau la televizor. Eu va doresc succes in temerara incursiune de a asana sistemul in care lucrati facand galagie prin presa! E loc de mari izbanzi, dar si de catastrofale esecuri.
Un anonim galagios
Daca tot il citati pe Claude Karnoouh, incercati sa ii scrieti corect numele.