Dintr-un epistolar închipuit
Scrisoare către Jeni Acterian
- 13-08-2009
- Nr. 487
-
Claudiu Sfirschi-LĂUDAT
- Literatură
- 1 Comentarii
Semnatarul acestei epistole ar fi vrut să inaugureze o rubrică, însă, cum el este un cititor haotic, care nu perseverează în cultivarea bunei rînduieli şi ignoră conştient orice aşezare în categorii, rubrici sau etichete a realităţii atît de curgătoare, scrisorile lui vor fi trimise doar sporadic cîte unui prieten vechi şi drag, izvorînd numai şi numai din plăcerea gratuită a lecturii, care prilejuieşte atîtea întîlniri întru eternitate. Fie-i iertată uşurătatea! Dragă Jeni, Iată că ies pentru puţină vreme din plictiseala mea voluptoasă şi, lucru important, înfrîng lenea care mă paralizează de multă vreme, pentru a-ţi scrie cîteva rînduri. E pentru prima oară cînd îţi scriu, şi sînt puţin fîstîcit, asemenea unui copil care sare gardul vecinilor pentru a se juca în grădina lor. Dar nu mi-am putut reţine pornirea – de altminteri, nici n-aş fi vrut –, căci, iată, mi-au picat în mînă paginile tale de jurnal. Nu ştiu dacă ai aflat, de acolo unde te afli acum, că ceea ce hărăziseşi tu focului a văzut de ceva ani lumina tiparului, cum se spune, şi multă lume deja trăieşte cu tine în gînd, într-o comuniune şi solidaritate rară a singurătăţii. Ştiu că i-ai cunoscut pe mulţi dintre bunii […]
Si eu, ca virtuala aspiranta la clubul cu pricina, am aceeasi curiozitate, a citirii paginilor nepublicate.
Desi, prieteneste vorbind, n-as tine cu tot dinadinsul sa trec peste limitele impuse, cu increderea camaraderiei privindu-le, totusi.
Caci, peste timp si mode, in afara timpului din ceas – adica, Jenny Acterian mi-a devenit un om foarte drag.