Trei secvenţe din irealitatea imediată

1. Un golem în podul casei Al doilea capitol al Întîmplărilor în irealitatea imediată relatează, într-o manieră pe alocuri parodică, prima aventură erotică a adolescentului cu o femeie mai experimentată, într-un cadru prozaic, dar pe care evocarea din roman îl împodobeşte cu atributele unei poezii flamboaiante, punctate pe alocuri de o secretă ironie. Ce e interesant aici, dincolo de episodul în sine, este pregătirea evocării sale, făcută cu un exces de prevedere care ar putea părea naiv. Amintirea este introdusă ca o paranteză explicativă oarecare: familia este îngrijorată de transele de visătorie ale copilului (numite de el „crize“), de aceea consultă un doctor prozaic, care îl diagnostichează cu paludism. Rapiditatea cu care explicaţia este expediată dovedeşte iritarea naratorului faţă de o practică, cea medicală, care transformă pasele sale de „gîndire magică“ în simple simptome maladive. Explicaţia somatică a percepţiei magice a lumii din timpul crizelor printr-o simplă boală este dată tîrziu, după descrierea, literar convingătoare, a derivelor imaginative ale copilului. Ordinea povestirii subevaluează puternic o explicaţie propusă atît de tîrziu şi de succint pentru fapte narate mai înainte pe lung şi cu vădită empatie. Doctorul care oferă diagnosticul este un personaj detestat cu pasiune de narator: o dovedesc portretul plin […]