Tirania obiectelor

„Invidiam oamenii din jurul meu închişi hermetic în tainele lor şi izolaţi de tirania obiectelor.“ (Max Blecher – Întîmplări în irealitatea imediată)   Trebuie să fie incredibil de inconfortabil să ai o structură sufletească alergică la simple obiecte. Sîntem înconjuraţi de ele şi un astfel de personaj se simte probabil ca omul aruncat în groapa cu şerpi, asaltat din toate părţile şi ferindu-se inutil. Sub imperiul febrei mai mult sau mai puţin obiective, care guvernează despotic simţurile, obiectele devin într-adevăr feroce. Poate atunci omul şi-ar dori un corp transparent care să-l apere de această realitate derivată. Despre corporalitate s-a discutat mult cu referire la opera lui Max Blecher. Aceasta pentru că rareori boala nu influenţează modul de gîndire al unui om. Percepţia asupra lumii este influenţată de slăbiciunea sau vigoarea trupului, pentru simplul motiv că trupul este sediul sensibilităţii, iar sensibilitatea este condiţia sine qua non a oricărei experienţe. Schopenhauer1 considera că sănătatea reprezintă 90% din starea de bună dispoziţie, ba chiar din starea de fericire; în romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, Settembrini susţine că „bolnavul este numai trup; cînd cineva nu-i sănătos, toate i se par urîte“ – ne spune Werther. Prin urmare, pentru un corp bolnav, lumea […]