Dinescu şi Băsescu

Pe lîngă toate minunăţiile politice, economice, administrative sau culturale de care avem parte zilnic, nu se poate spune că faptul divers nu-şi aduce şi el aportul pentru întreţinerea unei permanente stări de voioşie colectivă. Sigur că poate fi enervantă pe alocuri, dar nu durează. Ceea ce dă nota esenţială a „marii treceri“, ca să apelăm şi noi la uitatul minunat poet Lucian Blaga, adus în actualitatea naţională de fostul ministru desemnat Lucian Croitoru. Moment unic, ne-am putea reaminti, sub cupola Parlamentului României, cînd versuri din Blaga şi Eminescu s-au zburătăcit printre sutele de politicieni dedaţi florarului unui vot de învestitură. Unde pe lumea asta decît la noi se poate închipui aşa ceva? Ne putem imagina pe Joschka Fischer declamînd din Schiller şi Heine în Parlamentul din Berlin? Sau pe Dick Cheney răspunzînd unei acuze formulate de democraţi în Congresul american, apelînd la The Waste Land al lui T.S. Eliot? Nici vorbă. Doar pe pămînt românesc, unde marinarii se trezesc şi se culcă avînd gîndul plin de evlavie la pavilionul tricolor ridicat şi coborît pe catarge, se poate conjuga lirismul poetic cu proza dură a politicii.   Ceea ce s-a şi întîmplat sub ochii întregii naţiuni. După cum urmează. Într-o suită […]