Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Alegerile dreptei
- 12-11-2009
- Nr. 500
-
Sorin CUCERAI
- OPINII
- 3 Comentarii
Mie alegerile de anul ăsta mi se par cele mai interesante dintre toate. Ele nu au o miză foarte mare – cu certitudine cele din ’92 şi din ’96 au avut o miză mult mai mare –, dar sînt fără îndoială cele mai interesante din punct de vedere epistemologic. Să mă explic. Ştiţi desenul acela din testele psihologice care, în funcţie de cum îl priveşti, reprezintă fie o tînără voluptuoasă, fie o bătrînă uşor înfricoşătoare? Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce îl priveşte pe Traian Băsescu. Să presupunem că acceptăm premisa potrivit căreia Traian Băsescu vrea să democratizeze şi să modernizeze România: să simplifice şi să transparentizeze birocraţia, să rupă legătura dintre politică şi economie, să descentralizeze şi să limiteze puterea politică şi aşa mai departe. O adevărată revoluţie, la finalul căreia am avea un stat aproape minimal (sau, oricum, cu atribuţii mai restrînse şi mai clare decît cel de acum), cu o structură mai suplă. Cetăţeanul va avea un cuvînt mai apăsat de spus şi o sferă mai largă de acţiune; corupţia va fi bine ţinută în frîu (mult mai bine decît acum), iar iniţiativa privată îşi va dobîndi, în fine, autonomia. Iată, fără îndoială, un proiect […]
revin – omul nu se prezintă şi aruncă o vorbă , precum … prostul o piatră în baltă, scuze, spune clona lui patapievici, adică este inteligent, îpuşcă doi iepuri, dar se uită în oglindă să vadă el a cui clonă este? A nimănui.
Cucerai pretinde ca exista vreo „logica” si vreo „morala” interna a puterii (nici nu mai discut „credinta” de ocazie ca e ridicol). Logica si morala nu pot fi imanente nicaieri, tocilarilor nu le-ar strica sa se plimbe prin oras si sa se intrebe cine apara si ce anume (R: institutiile statului apara / varianta laica a celor zece porunci: un singura autoritate statala, monogamie familiala, proprietatea unei persoane legale, respectarea adevarului si intelegerilor contractuale, samd.).
Presedintele are un rol bine stabilit. Printre altele, sa negocieze neutru cu celelalte puteri in stat. Nu sa „asume” una sau alta ori sa fie „asumat” cumva samd.
Puterea nu e un proiect oarecare, (toate astea-s vorbe goale, pot fi umplute cu orice), doar se exercita legitim. Problema e alta, daca e reprezentativa si competenta. Daca e reprezentativa in cadrul stabilit vom vedea curand, competenta la noi deocamdata nu a fost niciodata, de nici o parte. Asta e o problema, nu compromisul in metode, cica „proiecte”, care nu sunt ce scrie Cucerai (aici e scamatoria sofistica, in rest nu pricepe).
Chestia secundara e ca nici o putere in stat nu vrea sa recunoasca politic limitele sale, realitatea celeilalte puteri si chiar reprezentativitatea opozitiei (atat cat este, in proportie). De la revolutie incoace. Ei nu fac politica, pentru binele tarii, nu vegheaza asupra functionarii institutiilor statului, ci vor sa domine tot, de la mic la mare, ba chiar sa pacaleasca si alte guverne si entitati.
In cadrul asta (sa nu vrei binele general si sa nu recunosti vreodata ceea ce este legitim si reprezentativ) nu poate functiona o societate liberala. Se vede clar, mobilizarea e totala, pana si presa cotidiana e inapoi la nivelul lui 1990. Fara o presa obiectiva nu exista societate civila, doar politicianism si servilism institutionalizat.
Normal („obiectiv”, formal, logic) in aceste conditii ar fi sa castige al treilea candidat, oricat de prost si sa „asume” pe bune rolul de presedinte al Romaniei. Pe scurt, oricine macar pretinde ca vrea sa impace tendintele interne si sa stabileasca politica externa confrm intereselor de lunga durata ale tarii, cum ar trebuie sa faca un presedinte.
Cine stie, poate cineva va reusi in viitorul mai indepartat, cand normalitatea va fi cumva internalizata de un om capabil.
ce sofisme de doi lei. asta e clona lui patapievici.