De la pornografie la analiză

Observaţia lui Mihail Dragomirescu (citat de Simona Sora, în Dilemateca, ianuarie 2008) potrivit căreia meritul romanului (interbelic) ce aducea corporalul în prim-plan, renunţînd atît la pudibonderie, cît şi la morgă, consta în faptul că „împreuna pornografia cu analiza“, m-a dus imediat cu gîndul nu la una dintre prozatoarele Ioana Bradea, Ioana Baetica sau Cecilia Ştefănescu etc., cum ar fi fost logic, nici la una dintre poetele Elena Vlădăreanu, Oana Cătălina Ninu, Miruna Vlada sau, pe un alt palier, Diana Geacăr, din primul volum, despre care o parte a criticii a insistat o vreme că fac „pornografie“ şi nimic altceva, dar mi-a amintit în schimb (mecanismul asocierii se dovedeşte mereu unul pe cît de rudimentar, pe atît de infailibil) de un poem în care Ruxandra Novac emitea, vaticinar, dar şi reţinut, ca întotdeauna, pretenţii de „pornografie şi analiză“. Şi, într-adevăr, chiar dacă nu se poate spune că poezia Ruxandrei Novac pulsează de sexualitate, „pornografia“ nu-i lipseşte. Şi nu mă refer aici la prostituţia minţii/conştiinţei (caracteristică persoanei a treia, implicite în text), ci la abandonul, în mizerie, patetism (lecţia Marianei Marin), al unei întregi generaţii (persoana întîi plural, explicită). Lupta se duce, ca întotdeauna, între acel trup şi suflet care n-au putut […]