Criza Valorilor şi moartea Culturii ca instrumente de marketing
- 11-02-2010
- Nr. 512
-
Cătălin STURZA
- Actualitate
- 5 Comentarii
Ce au în comun campaniile „Cruciada Culturii“, organizată de Tudor Chirilă, „Noi vrem respect“ a grupului Realitatea-Caţavencu, „Mişcarea de rezistenţă“ a lui Marius Tucă, de la Jurnalul naţional, şi „Revoluţia generaţiei Facebook“ a Alexandrei Svet/Florianei Jucan? Toate sînt campanii sociale făcute să susţină Valorile şi Cultura, cu majuscule. Şi Valorile, şi Cultura se presupune că ar fi entităţi pe moarte în România, existenţa lor atîrnînd de un ultim fir de păr. Acest fir de păr este, desigur, campania organizată de persoana/instituţia X. Dincolo de scopul declarat, ele sînt şi campanii de marketing ce se folosesc de majusculele Culturii şi Valorii pentru a promova un grup de persoane/un grup de presă. Mai mult, ele formează deja un trend: e la modă să deplîngi degradarea Valorilor şi a Culturii şi, mai mult, poţi cîştiga beneficii de imagine direct proporţionale cu numărul majusculelor cu care ortografiezi aceste substantive comune. Pseudorevoluţia Facebook Tonul acestui trend l-a dat, în august 2009, „Revoluţia Facebook“ a Alexandrei Svet. Domnişoara Svet, PR al revistei Q-magazine conduse de Floriana Jucan, porneşte de la un diagnostic din avion al societăţii româneşti: „Sîntem blocaţi, inerţi, paralizaţi privind la două Românii: România LOR – hoţii, corupţii, agramaţii, tupeiştii – şi România NOASTRĂ […]
Prima observatie: nu am mai citit de muuuuuuult un articol atat de bune. Felicitari!
Alte observatii (scrise in mod aleator): nu ma deranjeaza deloc daca si cultura si arta devin canale de marketing si publicitate ale altor produse complementare. Ba salutez respectuos! Nu sunt de acord cu fatarnicia, ipocrizia, zoaiele de PubelaTV (fiecare canal tv are macar o emisiune unde roiesc mustele). Nu-mi plac din multe motive dar o sa spun doar doua: primul este cel mai important – sistemul fara valori morale, vectori ai culturii si educatiei unei societati in schimbare (ce sa-i spun copilului meu? cu ce sa incep? Miss Piranda sau Sala Radio proaspat renovata? Show K1 sau hochey la patinoarul jalnic Flamaropol etc.)
Al doilea lucru important este criza de identitate pe care o are mediul cultural. De curand am lansat un proiect impreuna cu un tanar prieten, care doreste sa sustina cultura literara (www.adlittera.com). In proportie de 70% lumea a salutat ideea dar nu ne-a dat nici o sansa: „cine mai citeste in ziua de azi?”, „fii serios! editurile dau faliment”, „oho, da, e generoasa ideea, dar nu cred ca poate functiona!” si altele, multe altele. Ne-am incapatanat, am facut studii, am mers la edituri care s-au aratat interesate si cu unele deja colaboram. Deci, functioneaza! Gasim resurse financiare pentru edituri. In mod evident, nu avem alonjele de impact media ale trusturilor de presa, nu avem notorietatea persoanelor publice, nu dorim sa le folosim ca pe etichete pentru proiectul nostru. Poate o mai mare vizibilitate ar fi buna, dar nu ar cocheta cu un spijin specific al culturii literare si a produselor asa cum gandim noi.
In timp ce reciteam articolul ma gandeam daca s-ar face 10 proiecte pe an, pe bani europeni, parteneriate publice-private, am avea alta viata culturala si spirituala. Fara UTC-isti, fara PCR-isti, fara secursti… dar stiu ca nu se poate…
Draga Costi, iti pot da doua raspunsuri:
1. Nu te citez ca sustinator al acestor campanii, citez doar cateva opinii de pe blogurile Vox News prin care incerc sa \”lecturez\” campania Realitatea-Catavencu. Din manifest (http://www.realitatea.net/semneaza-manifestul-noi-vrem-respect_629667.html) si din spoturi nu e foarte clar ce isi propune ea/cui se adreseaza, asa ca mai departe apelez la cele trei bloguri citate.
Fragmentul in care te citez e unul pur expozitiv, fara nici un fel de interpretare.
Desigur, opinia mea nu reflecta pozitia redactiei \”Observatorului cultural\”, nu exista nici un motiv sa vezi in textul meu o pozitie neprincipiala a revistei.
2. Paragraful pe care il citezi e unul pur descriptiv, fara nici un fel de insinuari, insa ma intreb, off the record, cum poti sa critici si sa sustii, concomitent, un lucru? Cele trei texte au aparut in aceeasi zi (1 octombrie 2009), intr-un grupaj tematic \”Noi vrem respect\”. Nu e usor neprincipial sa te porti ca si cum ai fi in acelasi timp inauntru si in afara, sa pretinzi ca te poti bucura si de credibilitatea/libertatea de opinie a freelancer-ului, si de beneficiile angajatului?
Iar paragrafele in care sunt de partea redactiei de la \”Cotidianul\” si in care acuz politica brutala fata de redactori (tema despre care am mai scris de cateva ori) si fata de proiectele culturale asociate ziarului sunt, cu siguranta, un semn de rea-vointa a mea impardonabila.
Desigur, primul raspuns e cel echilibrat, e o lectura a faptelor printr-un instrument optic clar.
Al doilea e punctul de vedere al unui forumist artagos, printr-un instrument optic distorsionat, care nu-i permita sa citeasca (si nici sa scrie) cum trebuie.
Raman la primul raspuns, ce reflecta si consideratia pe care ti-o port.
Iesire din criza asta a valorilor nu cred ca o ofera marketingul. Ar trebuie sa inceapa cu cei 7 ani de acasa, apoi cu un mediu scolar stabil, profesional, sanatos din punct de vedere moral, care sa promoveze cu har valorile si cu o societate mai putin obscena, mai putin vulgara, mai matura si mai responsabila. Din pacate, mediocritatea, manelizarea, prostul-gust, incultura, autosuficienta, saracia spirituala se deprind atat de usor, pe cand virtutea, preocuparile culturale si bunul-gust se deprind mai greu si nu sunt usoare pentru oricine. Sanatatea si moralitatea individului depinde de moralitatea societatii, ca in pilda semanatorului din Biblie: „nici o samanta buna nu creste printre maracini”.
chiar daca achiesez la punctul dvs de vedere in proportie de 99%, prefer totusi sa existe motivatiile constatate de dvs mai sus, decat sa nu existe nici o reactie la incultura, superficial, vulgar, nimic…asa, poate, poate, se mai schimba 1-2….
…si da, solutiile propuse de dvs legate de „culturalizarea” maselor rurale si mie mi se par mai curajoase….daca nu-si rup gatul in mijlocul manelelor, inseamna ca intr-adevar au facut un pas…
toate cele bune si la mai multe articole de acest gen! 🙂
Maria
daca pe mine ma citezi ca sustinator al acestor procedee de marketing de criza inseamna ca unul dintre noi are o problema mare: eu nu mai stiu sa scriu sau tu nu mai stii sa citesti. Pe Vox am scris fara incetare impotriva ipocriziei campaniilor enumerate de tine, iar genul asta de discurs nu e de ieri de azi. sint obisnuit cu din astea, dar nu in obs.