Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
S.O.S. Şcoala doctorală românească
- 18-02-2010
- Nr. 513
-
Liviu CALBUREAN
- Actualitate
- 8 Comentarii
TE DOCTOREM CREAMUS. Aceasta este formula standard utilizată în marile universităţi din Europa atunci cînd, în cadru festiv, se decernează titlul ştiinţific de doctor. Am văzut recent un astfel de moment pe Internet. Strălucirea acelei clipe încununează o muncă asiduă de cercetare ce se întinde pe durata mai multor ani. Ce se întîmplă la noi? Ei bine, departe de a participa la asemenea ceremonii de neuitat, absolventul de doctorat trece pe la secretariatul şcolii doctorale unde s-a pregătit pentru a-şi ridica diploma. Cu pompă, pe acel document, proaspătul doctor este anunţat că beneficiază de „toate drepturile şi onorurile“ pe care aceasta i le conferă. Care sînt aceste drepturi şi, mai ales, ce poate face un specialist român după ce a terminat de parcurs etapa supremă a formării academice? Dacă este să ne luăm după opinia a sute, poate mii de români, doctoratul poate fi valorificat la o catedră universitară, într-un institut de cercetare şi cam atît. În zadar ni se evocă perioada interbelică, în care preotul de ţară avea un doctorat sau în care profesori ai liceelor din Bucureşti sau provincie îşi terminaseră asemenea studii chiar la Sorbona. Românii anului 2009 („românii“ aceştia atît de invocaţi de către autorităţi, de […]
Trec peste derapajele gramaticale de gen „facultatiilor” si doctori „negrii”. Spuneti de „trierea fantezista” a doctorilor operata de acest articol. Va intreb ce este fantezist in a propune reducerea numarului de institutii organizatoare de doctorat? Unde e neadevarul in afirmatia ca la Biblioteca Nationala exista cate un exemplar al fiecarei teze de doctorat din Romania (puteti verifica pe http://www.bibnat.ro) si ca se poate reveni oricand asupra oricarei lucrari?
Acuzati discursul domnului Agafitei de lipsa argumentelor. Haideti putin sa urmarim logica dumneavoastra: „In actualul sistem doctoratul ar trebui platit suplimentar” afirmati la inceput, referindu-va probabil la sistemul bugetar. Dupa care, cand este vorba de particularizare, plecand de la afirmatia anterior citata, „chiar nu vad nici un motiv sa li se dea bani in plus” doctorilor de la catedra. Cat de consecvent sunteti! Mai mult decat atat, imbatabila dumneavoastra argumentatie se incheie cu „Echivalarea gradelor si considerarea vechimii este suficient”. Ce frazare „sui generis”! Pai atunci unde e plata in plus, de care tocmai dumneavoastra vorbiti? De ce nu ati specificat: „Doctoratul sa fie platit in plus, cu exceptia educatiei”. In final va intreb care e legatura intre doctoratul sustinut si „considerarea vechimii”? Pentru ca nu am auzit de asa ceva in invatamant. In rest, numai de bine…
Ma, eu nu stiu ce au inteles „intelectualii” din „teoriile conspiratiei” legate de manipulare, depopulare, elitismul unor bigoti inepti cu iluzii de „stapani ai lumii” din „marile familii nobiliale” ce se ascund in spatele corporatiilor transnationale ce doresc o masa de imbecili lucratori sub huzurul lor proverbial, dar se pare ca multi prosti nu pot accepta o realitate, indopandu-se ei insisi cu iluzii din „drepturile omului”. Hai sa facem un mic exercitiu de trezire: aveti dreptul sa – munciti, cumparati, crapati! Simplu, nu?! Drepturile voastre sunt pe varful degetului mijlociu al lui Vanghelie si pleiadei de populisti ex-trepadusi iliciti, mafia romaneasca. Iar cu grijile voastre marunte, gen doctorate fade in stiintele mizericordiei, nu aveti decat sa stati la rand la paine, privind cu jind la manelistul pehlivan ce se lafaie-n Mercedes, scuipandu-va seminte pe halatul ros. Pana nu veti intelege ca reala revolutie nu are legatura cu lovitura de stat si ca indobitocirea nu face parte din ideea de Curaj nu veti primi nimic, chiar daca mana voastra intinsa spune cea mai dramatica poveste ‘lacrimogena’. „Ata ete”!
In actualul sistem doctoratul ar trebui platit suplimentar. Insa acest fapt este gresit economic. Cu doctorat sau nu salariul ar trebui negociat si nu ar trebui impuse sume minime prin lege (execeptind salariul minim pe economie care este o masura anti sclavie). Asta duce la situatiile triste in care mori de foame de prea multe diplome. Pe de alta parte e clar ca inflatia de studii duce la un tratament al acestora asemanator lantului de aur. Si-a tras un doctorat. Fara suparare, doctoratele sint indexate separat in bibliotecile facultatiilor, se ajunge cu greutate la ele si la fel ca si toate lucrarile de grad, pe majoritatea se depune praful.
Personal vad doctoratul ca pe o ocazie de intra in legatura cu „crema” cercetatoriilor unui anumit subiect pentru colaborari ulterioare si definitivarea metodei personale de lucru. Insa putinii „doctori” pe care ii cunosc sint oportunisti sau negrii – de munca lor profitind conducatorii lor beneficiari de granturi – pentru ca la final sa nu li se gaseasca loc in cercetare. (Primii il fac mai ales ca e necesar in cariera universitara)
Cit despre „doctorii” la catedra, chiar nu vad nici un motiv sa li se dea bani in plus. Echivalarea gradelor si considerarea vechimii este suficient.
PS. O dovada a cele scrise mai sus este si scrisoarea deschisa a unui antecomentator, o lunga lamentatie fara argumente ca si articolul care propune si o fantezista triere a „doctorilor” veritabili.
gradele didactice, majoritatea, sunt doar o oficializare a imposturii (lucrari vandute, copiat la examene, inspectii cu mese intinse). doctoratele, majoritatea, sunt rezultatul unei munci epuizante. nu cred ca poate avea cineva pretentia ca luvcrarea de gradul I este superiaora tezei de doctorat, acest doctorat, finalizandu-se in sistemul de inv preuniversitar cu o inspectie la clasa. e o sfidare plina de dispret afirmatia ca doctoratul nu are legatura cu sistemul de invatamant. sau e vorba doar de acei struguri acri la care nu se poate ajunge. penibil, oricum!
Domnule prim-ministru,
Vă scriu din postura unui cadru didactic, a cărui vechime în învăţământ depăşeşte 20 de ani; am ajuns la această formulă de adresare întrucât am constatat, cu trecerea timpului, că învăţământul este prioritate naţională numai în declaraţiile sforăitoare ale politicienilor. În rest, a fost şi este marginalizat, cel puţin în prezent, cum, probabil, n-a mai fost niciodată, nici chiar în vreme de război!
Observ, că marile rele ale românilor şi prostul mers al economiei noastre ar avea drept cauză principală învăţământul, căci acolo se loveşte cel mai des, luându-se drastice măsuri de eliminare ale anumitor şcoli, de desfiinţare a posturilor specifice sistemului. Se apelează la măsuri adeseori aberante, de care sunteţi direct responsabil, ca prim-ministru, măsuri luate prin ordonanţe de urgenţă ţinute secret până în ultimul moment, fără să manifestaţi transparenţa şi curajul specific unui bărbat politic, aşa cum daţi, adeseori, de înţeles. În fapt, melodia despre care se afirmă că vă face o anumită plăcere, aceea cu puşca şi cureaua lată, are un vers ce cuprinde, probabil, un anumit adevăr: „Ce bărbat eram odată!”, deşi, sincer să fiu, din ce arătaţi, am mari îndoieli că aţi fi fost, vreodată, un bărbat adevărat.
Constatarea mea se bazează şi pe recentele apariţii telemediatice, în care una spuneţi şi cu totul alta faceţi, căci afirmaţiile dvs. contrazic în mod cras conţinutul ordonanţelor de urgenţă scoase pe bandă rulantă.
Spuneaţi, că prin noua Lege a salarizării, veniturile bugetarilor – deci şi ale profesorilor – nu vor scădea, ba, dimpotrivă, în unele cazuri, vor creşte. Este cea mai neruşinată minciună din câte am putut auzi vreodată! E suficient să luaţi noua Lege a salarizării unice, în cazul debutanţilor, de pildă, şi să vedeţi că nu are loc nici o creştere; acolo unde susţineaţi că salariile tinerilor intraţi în sistem vor spori cu până la 70%, nu se întâmplă nimic; ele rămân la nivelul lui octombrie 2009!!
Şi, ca să nu vorbesc fără „document”, iată, mă voi referi, mai jos, la profesorii care deţin titlul ştiinţific de doctor.
Recent, adică pe 25 ianuarie 2010, aţi promovat o nouă ordonanţă, unde aţi avut îndrăzneala să formulaţi o prevedere, în articolul 14, prin care să hotărâţi anularea articolelor 50 şi 90 din Legea 128/1997. Cu alte cuvinte, profesorii din preuniversitar şi universitar, care au titlul de doctor, nu vor mai primi 15% la salariu, aşa cum li se cuvenea prin Legea Statutului cadrului didactic!
Aţi lovit, din nou, la cap, naţiunea română! Aţi lovit, din nou, în intelectualitatea acestei ţări, şi aşa hulite! Dar lucrul nu mă miră, pentru că-mi amintesc, că în anii imediat post-decembrişti, se striga pe bulevardele capitalei „Moarte intelectualilor” şi „Noi muncim, noi nu gândim!”.
Prin urmare, continuaţi latent, dar sigur, să puneţi în aplicare lozinicile trecutului recent, devenite atât de periculoase. Aţi lovit, din nou, în realele valori naţionale, în acei profesori cu doctorate susţinute la Sorbona, Berlin, Roma, New Delhi, Iaşi, Bucureşti, Cluj şi în alte centre universitare de renume ale lumii, prin această ordonanţă recentă! Aţi crezut, că prin infimele sume, luate câtorva mii de intelectuali, veţi redresa vaporul economiei româneşti! Câtă lipsă de consideraţie pentru aceşti oameni, câtă indiferenţă şi umilinţă la adresa lor, ca şi a atâtor altora pe care-i înjosiţi zilnic prin măsurile luate, obligându-i, practic, să fugă din ţară!
Încep să înţeleg, cu adevărat – pe propria mea piele, de această dată – şi nu din cele studiate, ca istoric, ce s-a întâmplat prin anii ’50, când comuniştii, prin legi şi hotărâri specifice unui regim totalitar, luau cu japca proprietăţile oamenilor, eludând cu totală nesimţire drepturile omului!
Ne întoarcem, după cum se vede, prin măsurile aberante luate de guvernul pe care-l păstoriţi, sub umbrela democraţiei, la acele timpuri; la adăpostul crizei, atacaţi, lipsiţi de jenă, drepturile celor mulţi şi săraci, în vreme ce cocoloşiţi miliardarii zilei, cu venituri ce sfidează, de multă vreme, limita bunei simţiri!
Am înţeles, deşi târziu, că intelectualii sunt cei mai periculoşi inşi, în viziunea multor politicieni aborigeni; am înţeles, că vă stau ca sarea în ochi ideile lor, cărţile lor, manifestările lor de înaltă ţinută culturală; şi pentru că am înţeles toate acestea, vă declar, aici, că vă voi face cadou cărţile pe care le-am publicat, inclusiv diploma mea de doctor în istoria filosofiei, să faceţi ce ştiţi cu ele!
Adaug şi veniturile mele lunare, ca profesor, poate veţi reuşi să mai cârpiţi turul economiei româneşti! Şi, să nu vă miraţi, că în curând, se va vorbi în Europa, de profesorii doctori din România, care vor ajunge să facă greva foamei!
Închei, fără a vă ura să vă ajute Dumnezeu, pentru că, prin ceea ce faceţi, nu meritaţi suportul puterii divine!
Prof.dr., Fl. Agafiţei
Doctoratul nu are nicio legătură cu actul pedagogic, în vreme ce gradele didactice au legătură DOAR cu sistemul de învăţământ.
Sunt cadru didactic universitar si sunt ingrozit de panta abrupta pe care coboara invatamantul, in general. Foarte putini dintre studentii de anul 4 nu fac greseli de ortografie. Daca un student se prezenta la examen acum 15 ani in felul in care se prezinta azi, ar fi ramas repetent. In ceea ce priveste doctoratul, cunosc personal cazul unui „domn” al carui chip apare foarte des la televizor, de cele mai multe ori in spatele lui basescu. Stiu si cine i-a facut referatele sustinute pentru doctorat. Oare cand are timp domnul F. sa faca cercetare stiintifica daca el este in fruntea partidului? Pacat de cei care lucreaza ani in sir pentru a intocmi o teza buna, cheltuie foarte mult, sunt stresati de termene, limite etc. Cand sunt asezat pe acelasi plan cu „domni” precum cel de mai sus, imi dau seama ca de ceea ce mi-a fost frica nu am scapat. Anormalitatea este normalul in invatamantul romanesc. In ceea ce priveste „sporul de doctor” cred ca se „taie” deoarece intre cei care ne pastoresc nu prea exista asemenea titluri. Oricum, la modul in care „evoluam” nu as fi tare mirat daca si vanghelie ar avea peste un an sau doi titlul de doctor.
http://www.adevarul.ro/locale/focsani/Greva_foamei_pentru_sporul_de_doctorat_0_211179099.html