BIFURCAŢII. Solomon Marcus – o singularitate nerezolvabilă
- 05-03-2010
- Nr. 515
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
În toamna lui 1980, îmi începeam, temător, studiile de matematică. Singurul profesor din anul I care a intrat în Amfiteatru precedat de faima sa a fost Solomon Marcus. Tot pe-atunci am început să-i citesc regulat tabletele pe care le publica în Viaţa studenţească. Cursul lui a fost unul exemplar pentru un tip de matematică – mult mai tîrziu am înţeles asta – care deja nu se mai practica. Una făcută din pură plăcere, agale, o matematică perfect conştientă de dezvoltarea ei istorică şi de legăturile pe care le-a stabilit, în timp, cu alte domenii, expusă limpede, organic, într-o limbă cultă, aleasă. Mai tîrziu, i-am citit şi cîteva dintre multele articole de analiză reală pe care le scrisese cu ani în urmă – cînd l-am cunoscut eu, profesorul Marcus nu mai făcea, de fapt, cercetare activă în analiză, dar, n-am înţeles niciodată cum, reuşea să fie la curent cu tot ce se lucra, era informat, putea da sfaturi şi îndrumări pertinente. Ei, multe dintre articolele lui de analiză reală erau, sînt încă nişte mici bijuterii. Scurte, bine scrise, clare, punînd şi rezolvînd o problemă bine circumscrisă, cu demonstraţii ingenioase. Acoperă articolele acestea, publicate în reviste de toate felurile, o arie […]
Cand eram in anul intai, petreceam ore in sir incercand sa-mi motivez notiunile bizare din Analiza matematica. Orice student in primii doi ani e destul de socat, cel putin la inceput, de unele definitii care parca nu au sens (si nu ti le explica mai nimeni de multe ori). Cei care ajung sa le inteleaga se gandesc mult la ele, isi pun intrebari, isi calculeaza exemple, fac analogii, le trec in „limbaj natural”. La fel in ceea ce priveste punctele critice din demonstratii, de prea putine ori partea cruciala, netriviala e scoasa in evidenta.
Asta pana am descoperit o carte uitata intr-un anticariat, Dinculeanu, Marcus, Nicolescu. Cand citesti cartea asta de prea putine ori trebuie sa intrerupi lecutura, agasat fiind de lipsa de sens a notiunilor prezentate. E o poveste care curge, care anticipeaza, fiecare intrebare care se cuibareste in minte isi gaseste raspunsul pe randul urmator, rar mai trebuie sa cobori creionul pe foaie.
Sunt foarte de acord cu toate palmele insirate in text. Am impresia ca mai este inca o palma, data matematicienilor, pentru ca prea putini au spiritul si interesul sa vina cu o matematica interesanta pentru informaticieni si alti ingineri, cu matematica de care au ei nevoie. Probabil ca se face prea putina matematica aplicata vie, actuala. (iar matematica aplicata a devenit mai mult un nume pentru o matematica care nu se aplica). Raman cateva singularitati de rezolvat…
Pe domnul Profesor l-am vazut doar la televizor. Pe langa eruditia incantatoare si mintea mereu in alerta, dupa fiecare vizionare am senzatia, mai acuta ca si inainte, ca : viata este o mare bucurie, o mare sansa, are o mare valoare.