Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Politica şi etica jurnalistică
- 30-04-2010
- Nr. 522
-
Bedros HORASANGIAN
- Actualitate
- 3 Comentarii
Multă vorbărie în zona eticii şi a practicilor jurnalistice. Multe vorbe mari şi fraze sforăitoare despre „deontologie“ şi respectul faţă de adevărul faptelor. Multe comentarii acre sau răcnete vindicative legate de ideologia, partizanatul sau ideosincraziile propagandistice, într-un sens sau altul al ziarelor. Şi al ziariştilor. O meserie ca oricare alta. Dar care poate deveni destin, dacă e practicată cu pasiune, devotament şi sacrificiu de sine. Cîţi dintre noi mai facem ceva doar de dragul unei îndeletniciri/ arte/ meserii, aşa, simplu, emotionally involved, şi nu cu gîndul la salarii, bonusuri, prime, burse sau „prime de instalare“? Exemple multe la îndemînă. Jurnalismul şi jurnaliştii au devenit puncte de reper doar ale unui societăţi democratice. Altminteri, nu e decît simplă propagandă sau cult al personalităţii. Într-o dictatură, aparatul propagandistic este suficient, nu mai este nevoie de spirit de observaţie, de spirit critic sau de o corectă interpretare a faptelor. Vorbe. Despre ce vrem să glosăm aici şi acum? Toată lumea scrie la scrie la gazetă şi „combate“, mai mult sau mai puţin „tare“. Scrisul echilibrat şi bine informat nu are căutare, mai ales în presa românească. Dacă e vorba de o ştire pozitivă, nu interesează pe nimeni. Un doctor a reuşit o […]
Si atunci ce ne facem? Ne multumim sa ni se spuna ca oglinda a fost defecta si a trebuit sa fie sparta?
Dureros este ca oglinzile romanesti, singurele in care am mai putea crede, nu prea exista! Si-au tras singure cearsaful deasupra. Asta, cand nu se intampla ceva de genul a ceea ce spuneti mai sus.
Se practica discreditarea oricui are ceva de spus la adresa carmuitorilor, de acord, nu am nici o indoiala ca se practica si asasinate, metodele de a scoate oamenii din circuit sunt multiple; eu sper sa iasa din sertarul cuiva un manifest. Chiar daca toata viata a fost sau a parut sluga!
In lumea romaneasca exista suficiente precedente triste si demobilizatoare.Sa nu ne referim decat la cazul lui I.P.Culianu,-executat,Paul Goma-anatemizat si „demolat”,iar acum,mai nou,ceva cum nu se poate mai stupefiant.
„Orbitorul” Cartarescu gaseste de cuviinta ca e momentul sa-l mai ingroape odata pe unicul nostru Eminescu,colportand informatii si schite de portret si realizand o adevarata ciulama fizio-patologica,urat mirositoare si dezgustatoare,doar dintr-un exagerat respect si o netarmurita admiratie pentru poet. La noi exista uratul si dezonorantul obicei de a-i discredita pe toti cei ce au curajul sa critice stapanirea sau marimile,mergandu-se,din nefericire,pana la crima.In fata acestei situatii,e si normal ca apetitul jurnalistic pentru critica scade,iar gazetarii curajosi,neinfricati devin o legenda.Pacat,pacat,pacat ! Cum vrem noi sa ne vedem propria imagine daca,in furia noastra,spargem oglinda ?
Am citit cele doua carti ale Annei Politkovskaia; parerea mea este ca nu vom avea sansa unei analize a regimului actual, macar asemanatoare cu cea pe care a facut-o ea. Nu are cine sa o faca, desi, deloc in gluma, scriam pe un blog ca daca cineva ar vrea sa o faca ar putea folosi cu incredere functia copy-paste. Aproape nimic din ce descrie Politkovskaia nu este strain de presedintele nostru, politicienii nostri, de „notabilitatile” romanesti.
Pot sa spun cu mana pe inima, dupa lecturarea „Rusiei lui Putin” ca mi-am pierdut speranta pentru viitorul natie romanesti!