Viziuni Crepusculare. Suprarealismul, Fotografia şi Parisul

În expoziţia desfăşurată la Centrul Internaţional al Fotografiei din New York, între 29 ianuarie-9 mai, curatorul independent Therese Lichtenstein explorează legătura complexă dintre cultura populară – existentă sub forma tipăriturilor, cărţilor, revistelor şi cărţilor poştale – şi mişcarea suprarealistă în curs de afirmare în epocă. Suprarealismul a adus la Paris fotografi din toate colţurile lumii. Aceştia şi-au îndreptat aparatele foto portabile recent inventate spre fantomele străzilor sale crepusculare. André Kertész spunea în introducerea cărţii sale J’aime Paris, în 1974: „Scriu cu lumina, iar lumina Parisului este o companie bună pentru mine“. Fotografiile sale din această expoziţie arată o afinitate pentru experienţa tangibilă şi compoziţiile în mod natural misterioase. Henri Cartier-Bresson conchidea: „De fiecare dată cînd aparatul lui Kertész se declanşează, îi aud bătăile inimii“.   Eugène Atget, proto-suprarealist şi pionier al fotografiei străzii, este prezent în expoziţie prin lucrările Sărbătoarea de Vaugirard(1913), Vitrină la Les Halles (1925) şi Boulevard de Strasbourg (1926), printre altele. Fotografiile sale sînt sarcastic romantice, cvasi-absurde şi intenţionat lipsite de orice prezenţă umană, contemplînd o abundenţă ascunsă a simţurilor. Plăcile sale fotografice, aproape pierdute pentru totdeauna, au fost descoperite de Man Ray şi conservate de Berenice Abbott, asistenta lui Man Ray spre sfîrşitul vieţii lui Atget. […]