Pamperşii lui Băsescu

Criză, necriză, democraţia şi separarea puterilor în Statul român au devenit o glumă proastă. Criză, necriză, Guvernul şi Parlamentul României au devenit nişte jucării la cheful şi cheremul comandantului suprem al Statului român. Criză, necriză, măsurile de austeritate propuse pentru „salvarea suveranităţii naţionale“ – bine ticluit, bravos, naţiune!, şi apelul la solidaritate (cine cu cine?) – dau peste cap şi aşa o ţară care nu dormea pe spate. Liderul Maxim al României, amestec de Fidel Castro, Lukaşenko şi generalul Pinochet, conduce de cîteva zile destinele României în cel mai pur stil autoritar-dictatorial: „La Roumanie c’est moi!“. Papagalii care ling papucii puterii absolute jubilează şi ei – „Oui, oui, oui, i-am ras“ –, vag bucuroşi că deţin puterea absolută şi oarecum speriaţi. Ce FMI, ce Banca Mondială şi UE, ce NATO şi Consiliul Europei şi Charta ONU? – nimeni nu e sigur de nimic. Căci nimeni nu ştie ce poate să-i treacă prin cap Sultanului şi cine va fi mazilit, iar rudele apropiate vor căuta urmele unei fiinţe în apele tranchile ale Dîmboviţei bosforizate. Tot ni se trăncăneşte pe la urechi şi ni se livrează ameninţător de către trompetele puterii de azi, de „grecizarea“ României.   Cu totul şi cu totul […]