ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Fereastra djamiei
- 14-05-2010
- Nr. 524
-
Daniel VIGHI
- Rubrici
- 0 Comentarii
În ciuda istoricelor războaie dintre creştinii ortodocşi şi otomani, pentru oamenii de rînd lucrurile nu stăteau chiar aşa. În fişa cu nr. 3892, din cutie, găsesc următorul text pilduitor: „(Aldana, maestro de campo, comandant al Timişoarei, scrie că populaţia rasciano nu arată în nici o operaţie a fi vasală fidelă a majestăţii austriece şi că vor lupta numai forţat). În: Federigo Bodar, ambasador, către dogele Veneţiei. Doc. priv. la ist. Buc, 1929, vol. I, Viena, 10.II.1552, p. 69“. E adevărat că, după cucerire, otomanii au transformat o parte însemnată dintre biserici în djamii. Ce însemna acest lucru s-a văzut după cucerirea Constantinopolului, cînd Hagia Sofia a devenit moschee. Întîi de toate, crucea din vîrful turnurilor a fost pogorîtă în ţărînă, a fost proptită de te miri ce lucruri nedemne şi a pierit în volbura vremii. În locul ei au fost instalate coarnele semilunii. O poveste simbolică, aceasta, care e a Imperiului Otoman mai degrabă decît a islamului, chit că noi mai avem astăzi această încredinţare. Pe vremea celui dintîi Djihad, steagul profetului era alb-negru, cu inscripţia „Nasr um min Allah“ („Cu ajutorul lui Allah“) – cf. Chebel Malek, Dicţionar de simboluri musulmane, Editura Paralela 45. Aşadar, semiluna nu are […]