POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Povestea lui Aurel
- 04-06-2010
- Nr. 527
-
Marius OPREA
- Rubrici
- 5 Comentarii
Aurel s-a născut la 28 august 1950, în Bucureşti. A terminat studiile primare la Şcoala Generală 131, în 1965. Nu a fost tocmai un elev model. În 1969 avea meseria de sudor, dar s-a înscris la seral, la Liceul „D. Bolintineanu“ şi-a terminat cursurile în 1973. În perioada 1975-1978 a urmat alte cursuri, mai speciale – cursurile Şcolii militare de ofiţeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa, şi a devenit ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului. În 1978, după absolvirea şcolii de la Băneasa, a fost repartizat ca ofiţer de informaţii în Departamentul Securităţii Statului la Direcţia a III-a contraspionaj, unde a lucrat pînă în 20 august 1990, cînd a fost trecut în rezervă la cerere. Nu îi cunoaştem faptele de arme. Dar ştim că Direcţia a III-a (UM 0625) avea atribuţii legate de supravegherea informativă a reprezentanţelor diplomatice acreditate în România, a diverselor organisme internaţionale, a centrelor culturale, a reprezentantelor economice, de cult, a firmelor comerciale, a băncilor şi a cadrelor de informaţii străine aflate în Romania, a tuturor cetăţenilor români „suspectaţi de a desfăşura activităţi sub controlul acestora“. La şcoala de la Băneasa s-a împrietenit cu Doru. Aurel este şi naşul de cununie al lui Doru. […]
Ina, eu chiar cred ca nu stim o groaza de lucruri, dintre care cel mai important mi se pare a fi numarul oamenilor din tara asta care mai sunt santajabili si cati dintre ei ocupa functii din care ne pot controla pe noi toti… Oricum, se pare ca, deja, copiii nostri au inceput sa depinda de copiii lor (ai dreptate!!!). De asta ziceam ca trebuie sa ne gandim cum putem schimba lucrurile si altfel decat comentand pe site-uri!
Numărul „uriaş” de comentatori ai acestei povestiri mă îndeamnă să cred că, într-adevăr, oamenii „se gândesc” foarte serios înainte de a-şi exprima o opinie în legătură cu acest subiect… Ca de obicei, la noi, „frica păzeşte bostănăria”. Şi câtă vreme lucrurile vor rămâne aşa, adică vom accepta să fim conduşi de dl. Aurel şi colegii d-sale, nu prea văd ce s-ar putea schimba. In orice caz, nu ne putem prevala de faptul că nu ştim/nu înţelegem cum stau lucrurile! Si dacă soarta noastră se pare că e de-acum pecetluită, măcar soarta copiilor noştri ar trebui să ne facă mai „curajoşi”. Altmintri, lucrurile vor rămâne aşa… la infinit…
sa ne gandim serios ce putem face, fiecare din noi, pentru a schimba asceasta stare de lucruri, intolerabila! Lucrurile nu pot ramane asa, la infinit…
Nu exagerati,e un alt mod de a spune ca Secu’a castigat competitia cu activistii.
Dar looserii suntem noi,cei de rand,si,mai grav, generatiile viitoare.
Oare ce greseala originara ne-a adus la momentul de mizerie actual?Si oare cat de mult o meritam noi,toti,aceasta situatie mizerabila?
deloc, Domnule Oprea! Eu mi-am pierdut slujba in momentul in care am refuzat sa cenzurez un interviu pe care i-l luasem unui scriitor roman care spunea exact acelasi lucru!