De la Odele satirice ale lui Caius Dobrescu la Tratatul de la Varşovia şi arta negocierilor cu FMI

O poezie de factură aparent whitmaniană scrie Caius Dobrescu (poet optzecist, din cercul lui Alexandru Muşina şi Andrei Bodiu de la Braşov) în Odă liberei întreprinderi, Editura Tracus Arte, 2010. Am spus aparent, deşi termenul corect ar fi fost „fals whitmaniană“, aceasta deoarece odele sale se învecinează mai degrabă cu satira, nu cu genul pe care-l afişează, îndreptîndu-ne pe o pistă glisantă, titlul. Poeziile sale ne trimit la satirele lui Juvenal sau epigramele lui Marţial… Repet, nu trebuie să ne luăm după ton, căci tonul are grandoarea unei rostiri sacre, ci după mesaj, după fluxul de idei şi, mai ales, după imaginile care au menirea de a aduce cu picioarele pe pămînt obiectul sau subiectul cîntat. Iată, de pildă, cum creionează Caius Dobrescu portretul noilor antreprenori ce au făcut şi fac posibilă trecerea de la economia planificată la piaţa liberă: „De ce vă închipui ca pe nişte comete/ şi de ce-mi închipui cometele ca pe nişte fiinţe de foc,/ strînse-n ele însele/ şi apoi desprinzîndu-se brusc, în piruete ameţitoare,/ pe cerul întunecat…“. Adjectivul „întunecat“ ar fi trebuit să fie urmat de substantivul „patrie“. Însă Caius lasă dinadins patria în suspensie, să atîrne ca un măr copt, deja putred, pe ramurile […]