Literatura şi socialul – o reţetă reuşită

Heinrich Böll s-a numărat printre intelectualii germani care nu s-au sfiit să puncteze vina ţării lor din timpul celei mai distrugătoare conflagraţii din secolul al XX-lea. Reuşeşte însă întotdeauna să o facă subtil, evitînd să se plaseze pe o poziţie tezistă. Critica sa, în esenţă foarte subtilă, dar tăioasă, nu dăunează calităţii estetice a cărţilor sale: construcţia narativă dovedeşte mereu existenţa unei minţi lucide, care reuşeşte să menţină armonia şi controlul chiar atunci cînd planurile sînt multiple, iar personajele sînt complexe şi veridice.   Heinrich Böll, Fotografie de grup cu doamnă, Traducere de Petru Forna, Editura Polirom, Iaşi, 2010, 478 p.   Böll, care încă de la începuturile ascensiunii naziştilor, a urît tot ceea ce ţinea de ideologia şi de obiceiurile lor, nu a fost scutit de serviciul militar şi, pe toată perioada războiului, a luptat pe diferite fronturi, ajungînd chiar şi în România. Sfîrşitul războiului îl găseşte prizonier al trupelor americane, dar sentimentul său este de deplină fericire că a scăpat de iadul nazist căruia trebuia, oficial, să-i susţină cauza. Experienţa participării într-un război în care nu credea, pe parcursul căruia a putut să observe la ce nivel de dezumanizare pot ajunge atît de mulţi conaţionali ai săi, îi […]