ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Şi cămaşa, şi diagonala, şi pistolul

Istoria seamănă uneori. Alteori se repetă: Ioan Thuroczi, cronicarul regal, povesteşte isprava – asemenea aceleia de mai tîrziu a regilor Spaniei– a bine-credinciosului Ludovic I, urmaşul lui Ştefan cel Sfînt la tronul maghiarilor prin anii 1360. Şi rîvnitorul întru Domnul rege Ludovic I s-a ostenit ca să aducă la credinţă jidovii şi n-a ieşit mai nimic, aşa că Thuroczi Ioan, scribul şi cronicarul, scrie negru pe alb ca să rămînă, vorba moldoveanului Grigore Ureche, nepoţilor şi strănepoţilor ca să se îndirepteze din rătăciri prin învăţăturile pe care le lasă istoria nouă. Care ar fi să fie învăţătura după cinci sute de ani? Păi, Ludovic I vede că nu-i de răzbit cu evreii, fapt rămas ca atare în letopiseţ: „Ludovic, dorind asemenea unui sîrguincios al mîntuirii să convertească la credinţa catolică şi să cîştige întru Christos pe evrei [şi] nefiind în stare să ducă la îndeplinire hotărîrea din cauza neînduplecatei vîrtoşenii a acelor evrei, i-a eliminat şi a poruncit să fie alungaţi toţi evreii de pe întreg  regatul Ungariei [şi] nu a vrut să aibă sau să stăpînească bunurile şi lucrurile acelora adunate prin abisul cametei, [care] întinează precum glodul. Şi astfel toţi din regatul Ungariei s-au retras în Austria şi […]